Girl Power: scriitoarele vând mai bine literatura de ficțiune!

Multă vreme, rolul femeii în literatură a fost doar acela de subiect pentru creațiile scriitorilor de sex masculin. În ultimul secol însă, lupta pentru emancipare și statut social egal cu al bărbaților s-a purtat cu succes și pe tărâmul literar. Astfel, literatura scrisă de femei s-a eliberat de complexe, iar latura lor creativă este din ce în ce mai apreciată de publicul cititor. Prin urmare, scriitoarele îi concurează acum de la egal la egal pe scriitori și ajung chiar să repurteze victorii importante pe piața literară.

Prestigioasa publicație The Bookseller, specializată în industria editorială, a anunțat că piața literară britanică a fost dominată, în 2017, de scriitoarele de sex feminin: în lista celor mai vândute 10 cărți de ficțiune se află un singur autor bărbat, Haruki Murakami. În fruntea clasamentului o găsim pe Margaret Atwood, care a fost declarată ca fiind cel mai bine vândut romancier a anului – adaptările realizate de casele de producție Hulu și Netflix după romanele Povestea Cameristei (The Handmaid’s Tale) și Alias Grace contribuind din plin la acest succes și ridicând vânzările sale la aproape 2,8 milioane de lire sterline.

Sarah Perry, autoarea romanului fantastic The Essex Serpent (în curs de traducere, la editura Nemira), s-a plasat pe locul al doilea, cu vânzări de aproximativ 1,6 milioane de lire sterline. Helen Dunmore, care a murit în iunie anul trecut, a ocupat locul trei din acest top, cu vânzări de aproximativ 1,1 milioane de lire sterline contabilizate pentru două lucrări: romanul Birdcage Walk și colecția de poezie Inside the Wave, publicată în 2017. Dar două dintre romanele autoarei sunt traduse în limba română: Trădarea și Vraja iernii.

Următoarele poziții din Top 10 au fost ocupate de Naomi Alderman, al cărui roman SF feminist The Power a câștigat Baileys Women’s Prize for Fiction pe anul 2017 și de italianca Elena Ferrante, autoarea tetralogiei napolitane extrem de apreciată și pe piața literară autohtonă.

Apreciatul Haruki Murakami, cu vânzări de aproximativ 1 milion de lire sterline, a ajuns pe locul șase – lista fiind completată de Ali Smith, Zadie Smith, Maggie O’Farrell și Arundhati Roy. Ultimul laureat al premiului Nobel pentru literatură, Kazuo Ishiguro, a reușit o valoare de vânzare cu puțin peste 709.000 de lire sterline în 2017.

Deși succesul autoarelor de literatură de ficțiune este incontestabil, femeile scriitor ocupă mai puțin de jumătate din clasamentul general al celor mai bine vândute cărți din 2017 întocmit de Bookseller. Astfel, în topul 10 general se află doar trei femei: J.K. Rowling, Julia Donaldson și Fiona Watt, autorul seriei de cărți pentru copii „That’s Not My …”. Lista este compusă dintr-un amestec eclectic de genuri și îl include pe celebrul chef Jamie Oliver, pe autorii de romane de tip thriller Lee Child și James Patterson, pe cunoscutul guru al nutriţiei şi fitness-ului Joe Wicks și pe scriitorii pentru copii Jeff Kinney și Philip Pullman.

Ziua îndrăgostiților: de la vin și sex, la felicitări romantice de Sfântul Valentin

Ne place sau nu, Valentine’s Day se sărbătorește, și la noi, pe 14 februarie! Trebuie să știți, însă, că – deși acum respectiva zi are doar conotații romantice legate inevitabil de dragoste, surprize frumoase, felicitări, bomboane și invitații la cină – istoria Zilei Îndrăgostiților este extrem de diferită față de ceea ce celebrăm în prezent. O mare parte din originile sărbătorii din februarie sunt încă necunoscute, dar ceea ce știm cu certitudine ne demonstrează că firea umană este fascinantă – și nu întotdeauna romantică! Ca să sintetizăm: la origini, sărbătoarea de la mijlocul lui februarie nu a fost despre romantism și dragoste ci despre sacrificii, sânge, mult vin și sex.

Concret: înainte de Sf. Valentin, a existat un vechi festival roman, numit Lupercalia, dedicat zeului fertilităţii, Lupercus, şi Iunonei. În timpul sărbătorii, preoții practicau un ritual de purificare ce implica sacrificiul de capre şi consumul excesiv de vin. Ulterior, preoţii ase dezbrăcau și alergau pe străzi, lovind femeile care le ieşeau în cale cu pieile jupuite de pe animalele sacrificate. Chiar dacă, la prima vedere, gestul pare oribil, femeile din acea vreme nu erau deranjate de loc de ritual ba, mai mult, chiar își doreau să fie „bătute” cu blana sângerândă, pentru că se spunea că prin acest ritual îşi pot îmbunătăţi fertilitatea și, implicit, şansele de a da naştere unui copil.
Urma apoi ceremonialul loteriei. În timpul Lupercaliei numele fetelor erau scrise pe bilețele și se adunau apoi într-un vas, de unde erau extrase de către băieți. Astfel, fiecărui băiat îi revenea o parteneră de sex pentru tot restul sărbătorii. Conform credințelor vremii, perechile formate ar fi trebuit să reziste împreună tot anul și, ulterior, să se căsătorească, dar de cele mai multe ori rezultatul era cel mult o relaţie fizică de moment.

Nicolas Poussin, Triumful lui Pan

După apariția creștinismului, în încercarea de a evolua de la tradițiile păgâne ale Lupercaliei, biserica a adaptat această sărbătoare: deși a rămas o celebrare a fertilității și a dragostei, nivelul de alcool consumat cu această ocazie s-a redus considerabil iar loteria fetelor a fost înlocuită cu loteria sfinților: tinerii extrăgeau din vas numele unui sfânt al cărui mod de viaţă trebuiau să-l urmeze în cursul anului. Din păcate, obiceiul nu a fost de loc pe placul tinerilor şi este abolit în secolul al XIV-lea. În schimb, s-a păstrat tradiția ca cei care se simpatizează să își dăruiască, reciproc, simboluri ale afecțiunii.

Numele Sfântului Valentin începe să fie legat de această sărbătoare în timpul domniei lui Claudius al II-lea, primul împărat roman care s-a declarat creștin. Acesta era de părere că soldaţii însuraţi nu mai luptă la fel de bine şi s-a declarat împotriva mariajului dintre tineri. Preotul Valentin din Roma susținea, dimpotrivă, că mariajul este binecuvântat de Dumnezeu, astfel că a început să organizeze căsătorii secrete, împotriva regulamentelor oficiale. Trădat fiind, a fost închis și condamnat la moarte prin decapitare. Legendele spun că s-ar fi îndrăgostit de fiica paznicului și că, înainte de execuția planificată pentru 14 februarie, ar fi apucat să îi trimită acesteia un bileţel cu însemnarea „pentru Valentina mea” (cu varianta „al tău, Valentin”). Povestea a devenit tot mai populară iar Lupercalia s-a transformat, începând cu secolul al V-lea, în sărbătoarea Sfântului Valentin. „Responsabil” pentru această sărbătoare ar fi fost Papa Gelasius I (prelat de origine tunisiană, berberă), care ar fi promovat-o în încercarea de a stopa tradițiile păgâne ale romanilor.

În evul mediu, când au înflorit tradițiile cavalerești, sărbătoarea a devenit cu adevărat populară. S-a reluat tradiția loteriei și a perechilor formate cu ajutorul bilețelelor extrase din urnă. Cavalerul era obligat să își scrie pe mânecă numele domniței și să o protejeze apoi tot anul. Prima documentare a Zilei Îndrăgostiților ca sărbătoare romantică îi aparține lui Geoffrey Chaucer în 1382, în opera „Parlement of Foules”, ca fiind „ziua în care orice pasăre își alege perechea”. Poemul a fost scris în onoarea aniversării logodnei dintre Richard al II-lea şi Anna de Boemia. O altă veche poezie scrisă cu ocazia zilei îndrăgostiţilor îi aparţine lui Charles, duce de Orleans, care o adresează soţiei sale în timpul prizonieratului din Turnul Londrei. În 1537, regele Henric al VIII-lea stabileşte prin decret regal ca întreaga Anglie să sărbătorească Ziua Îndrăgostiţilor pe 14 februarie.

Pentru cei care nu aveau destulă imaginație și talent la scris, au apărut, în secolul al XIX-lea, cărticele cu mesaje de dragoste – acestea s-au dovedit a fi extrem de utile, astfel că popularitatea lor crescută a dus la apariția felicitărilor de Ziua Îndrăgostiților. Conform statisticilor recente, în prezent se transmit, cu această ocazie, mai bine de un miliard de cărţi poştale, felicitări, scrisori de dragoste şi e-mailuri pe tot globul.

Până la urmă, chiar dacă nu toți sunt fani ai acestei sărbători, să nu uităm totuși că reprezintă un pas timid către primăvară, anotimpul în care natura înflorește iar păsările și albinele (tare ne mai plac șabloanele!) își caută perechea. Haideți să uităm despre obiceiurile sălbatice ale romanilor și să ne găsim puțin timp pentru a cumpăra repede felicitări, ursuleți de pluș, cutii cu bomboane și buchete de flori. Cu tot consumerismul inevitabil asociat evenimentului, sunt oricum mai bune decât o piele sângerândă de capră!

Astăzi o iubește, mâine o snopește!

La fiecare 30 de secunde o romanca e tinta violentei fizice


Pentru că tot se apropie Valentinul și Dragobetele și 1 Martie și 8 Martie, iar pe online începe să se vorbească doar despre dragoste, iubire, îndrăgosteală, fluturi în stomac, cât de minunată e ea, cât de mult o iubește, despre sugestii de cadouri și surprize frumoase, m-am gândit că nu ar strica să ne gândim un pic și la reversul medaliei.

Da, azi o iubește, nu mai poate fără ea, e cea mai minunată, e dragostea vieții lui, e perfectă, e jumătatea care îl întregește, viitoarea mamă a copiilor lui, neprețuita. Mâine, sentimentele își mai pierd din intensitate: mda, e oarecum perfectă (!), dar mai are și defecte. O iubește, dar mai moderat, așa, mai domol un pic, că doar el e bărbatul din casă nu clește de rufe. După ceva vreme, începe să își dea seama că ea nu e chiar cum își închipuise, că are (și o) personalitate și că răspunde fix atunci când ar trebui să-și țină gura. Și descoperă că nu privește lumea așa ca el, că nu îi apreciază îndeajuns anturajul, eventual că nu gătește pe placul lui sau că nu face/curat în casă ca o gospodină adevărată.

Și uite așa ajunge la ideea că o corecție nu i-ar strica! Din când în când, ca să își mai bage mințile în cap și să nu se mai creadă buricul pământului. Mai întâi, una verbala – niște „dumnezei” bine plasați fac minuni la propriu, zic unii. De la înjurătură la o palmă după ceafă sau un șut în fund nu e mare distanță, că din străbuni se zice că bătaia e ruptă din Rai. Și dacă nici așa nu-și bagă mințile în cap, o dă afară din casa LUI să se ducă de unde a venit și să zică și mersi că nu a băgat cuțitul în ea, să vadă cine e șeful!

Știu că am exagerat, dar mai știu și că, doar de la începutul acestui an, două femei au fost omorâte de către partenerii lor. Una dintre ele se afla chir sub ordin de protecție! Iar cifrele referitoare la cazurile de violență domestică, date de curând publicității, sunt mai mult decât îngrijorătoare. Aflăm astfel că, la fiecare 30 de secunde, o româncă e ţinta violenţei domestice, adică aproape 1,2 milioane de românce se confruntă cu violența (verbală sau fizică!). Din păcate, discuțiile despre soluționarea acestui fenomen mi se par a fi purtate – deocamdată! – doar la modul declarativ. De ce? Pentru că, pe lângă partea concretă, de modificare a legislației și de sprijin total al autorităților, ar trebui făcute schimbări majore de mentalitate, care nu se pot produce decât în timp, educând generațiile – în condițiile în care 60% din români tolerează comportamentele violente din familie și chiar le consideră justificate.

Ca să revin la partea de protecție și sprijin al autorităților, am citit că, în acest moment, singurul instrument pe care victima îl are în legislația românească este mandatul de restricție. Până la obținerea lui este însă cale lungă, iar cu respectarea lui e o adevărată poveste. Durează aproximativ 72 de ore pentru ca ordinul să fie emis, însă ca acest lucru să fie posibil, femeile au nevoie de probe audio, video, de martori, dar și de un certificat medico-legal. Statisticile mai arată că, deși obținut acest mandat, 20% dintre ordinele de protecţie sunt încălcate de agresori. Judecătorii, se pare, nu cred că e nevoie de schimbarea legii în acest moment. Centre de protecție, care să ofere sprijin pentru femeile abuzate, iar nu prea avem – sau sunt atât de puține și de puțin popularizate încât victimele nu tiu de existența lor.

O inițiativă recentă constă în demersul făcut de 88 de organizații, grupuri informale, cabinete profesionale – membre în Rețeaua pentru Prevenirea și Combaterea Violenței împotriva Femeilor (Rețeaua VIF), care solicită adoptarea de urgență de măsuri de monitorizare a respectării ordinelor de protecție și de armonizare a legislației noastre cu prevederile Convenției de la Istanbul.

Protectie gratuita pentru femeile abuzate

Până atunci, însă, mi se pare bine de știut că, pe lângă poliție, femeile abuzate care dețin un ordin de protecție se mai pot adresa și altcuiva: nesperat, inițiativa vine de la BGS, care asigură gratuit serviciul „Viața fără violență. Pentru a beneficia de monitorizare și intervenție gratuită, victima trebuie să facă dovada abuzului printr-o serie de documente, pe care le găsiți specificate pe pagina din link-ul de mai sus. Tot acolo aflăm că serviciile de monitorizare și intervenție sunt disponibile gratuit pe o perioadă de 12 luni, iar echipamentul de monitorizare este proprietatea BGS și este dat în custodie clientului.

Dana Donofrei, de la supraviețuitor la învingător!

Calendarul a marcat, pe 4 februarie, Ziua mondială de luptă împotriva cancerului, iniţiativă care are drept scop sporirea gradului de informare a opiniei publice în legătură cu problematica oncologică şi promovarea celor mai noi şi eficiente metode de a combate această boală. Începând cu anul 2016 şi până în 2018, sloganul sub care se desfăşoară Ziua mondială de luptă împotriva cancerului este „We Can. I Can”, un îndemn atât colectiv, cât şi individual de a lupta împotriva cancerului.

Un slogan puternic și care îndeamnă, totodată, la optimism. Nu știu dacă Dana Donofrie a știut despre sloganul acesta atunci când a hotărât să se transforme din supraviețuitor în învingător și când, în loc să se gândească la sfârșit, a creat o afacere destinată să le ajute pe femeile care au învins cancerul.

Dana Donofree si tatuajele sale superbe

Dana Donofree, așa cum o știu americanii, a suferit o dublă mastectomie la vârsta de 28 de ani. Cicatricile de pe sâni au făcut-o să se simtă mai puțin feminină. Prima reacție și modul în care a dorit să își împărtășească experiența cu alte femei care suferă de cancer sau au supraviețuit bolii a fost să își decoreze trupul cu tatuaje superbe și să pozeze pentru a le da curaj și celorlalte! Pasul următor a pornit de la o necesitate: după mastectomie a realizat că sutienele pe care le avea nu mai erau bune de nimic și că pe piață nu se găsește lenjerie pentru femeile cu probleme asemănătoare ei. Pasul următor l-a reprezentat AnaOno Intimates, o companie fondată de ea și pe care o conduce în prezent.

Designerul Dana Donofrei a creat o lenjerie adaptată fiecărei etape a cancerului şi tratamentelor urmate, confecționată din materiale naturale, fine, fără substanţe nocive sau iritante, la prețuri accesibile. Toate obiectele de îmbrăcăminte au dimensiuni diferite, cu sau fără simetrie, pentru morfologia definitivă sau înainte de reconstrucţie. În doar câțiva ani, inițiativa Danei s-a transformat nu doar într-o companie de succes, dar a pus și bazele unei importante campanii de strângere de fonduri pentru cele ce luptă cu boala.

Prin urmare, anul trecut, în februarie, femeile care au supravieţuit cancerului de sân au avut curajul de a se urca şi de a defila pe podium în cadrul New York Fashion Week. Prezentatoarea evenimentului a fost Mira Sorvino, ea însăși o luptătoare și o supraviețuitoare. Cele 16 modelele care au prezentat lenjeria în cadrul prezentării AnaOno Intimates au avut curajul de a-și arăta semnele vizibile ale intervențiilor chirurgicale într-un spectacol ce a avut ca scop strângerea de fonduri caritabile. Iar rezultatul a fost unul uimitor, toți banii strânşi fiind direcţionaţi către Cancerland, un proiect non profit destinat susţinerii şi mobilizării celor afectați de această maladie.

Mai multe informații despre colecția prezentată la New York și despre Dana Donofree găsiți aici, aici sau aici! The New York Times a dedicat acestor luptătoare pagina „Faces of Breast Cancer”, o galerie impresionantă e portrete.

Ziua Internațională a Bolilor Rare

Alianța Națională pentru Boli Rare, în parteneriat cu European Organisation for Rare Diseases, organizează, și în acest an, Campania de Ziua Internațională a Bolilor Rare pe tot parcursul lunii februarie.

Peste 30 de milioane de oameni sunt afectaţi de boli rare în Uniunea Europeană, adică 8% din populaţie. Obiectivele campaniei lansate, atât în România, cât şi in Europa, sunt sensibilizarea factorilor de decizie şi a publicului larg cu privire la bolile rare şi la impactul acestora asupra vieţii pacienţilor.

Alianța Națională pentru Boli Rare din România a fost înființată la inițiativa Asociației Prader Willi din  România în august 2007, printr-un proiect finanțat de CEE Trust.  Pentru înființarea Alianței și-au reunit eforturile  32 de membri fondatori: organizații de boli rare și grupuri de pacienți pentru care boala este atât de rară încât nu există o asociație. Misiunea ANBRaRo este aceea de a dezvolta și derula activități de lobby și advocacy pentru îmbunătățirea calității vieții pacienților cu boli rare din România.

Printre obiectivele asociației se numără dezvoltarea unei rețele naționale formată din reprezentanții cheie ai organizațiilor de pacienți, comunitate și instituții publice; propunerea unei strategii naționale pentru abordarea bolilor rare și implementarea ei în colaborare cu Ministerul Sănătății – Plan Național de Boli Rare; organizarea unor campanii de informare privind bolile rare – anual  Ziua Bolilor Rare, conferințe, Proiectul Europlan; crearea și organizarea unor programe de formare privind abordarea bolilor rare (pentru toți actorii sociali implicați); colaborarea cu organizații și persoane private din țară și străinătate, preocupate de aceeași problematică precum și sprijinirea și orientarea grupurilor și organizațiilor noi.

Reprezentanții ministerului român al Sănătății au afirmat că se are în vedere extinderea numărului centrelor de referinţă în tratarea bolilor rare.  În prezent, în România există 12 centre de referinţă în tratarea bolilor rare, iar Ministerul Sănătăţii are în vedere extinderea acestui număr de centre. Din păcate, însă, România nu are un registru naţional de boli rare şi nici ghiduri clinice în acest domeniu.

Bolile rare sunt acele boli care afectează nu mai mult de 5 persoane din 10 000. Per ansamblu, între 6 000 și 8 000 de boli rare afectează viața de zi cu zi a aproximativ 30 de milioane de oameni din UE – dintre care mulți sunt copii. Bolile rare și complexe pot provoca probleme cronice de sănătate, iar multe dintre ele pun viața în pericol. De exemplu, numai în cazul cancerului există aproape 200 de tipuri rare care afectează anual peste jumătate de milion de persoane din Europa.

Aceste boli au un impact substanțial asupra celor afectați, asupra familiilor și îngrijitorilor lor, iar adesea pacienții nu sunt diagnosticați corect, din cauza lipsei de cunoștințe științifice și medicale sau din cauza accesului dificil la expertiză. Fragmentarea cunoștințelor despre bolile rare și numărul mic de pacienți care suferă de fiecare boală în parte fac ca acest domeniu să aibă o valoare adăugată deosebită la nivelul UE.

Rețelele europene de referință (RER) sunt rețele virtuale care reunesc furnizorii de asistență medicală din întreaga Europă în vederea soluționării cazurilor medicale complexe sau rare, care necesită un tratament foarte specializat și o concentrare de cunoștințe și resurse. RER sunt înființate în temeiul Directivei UE privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale, care în același timp facilitează accesul pacienților la informații privind asistența medicală, oferindu-le astfel mai multe opțiuni de tratament.

În practică, RER dezvoltă noi modele de asistență medicală inovatoare, noi unelte de e-Sănătate, noi soluții și dispozitive medicale. Rețelele vor încuraja cercetarea prin studii clinice la scară largă, vor contribui la dezvoltarea de noi produse farmaceutice, vor duce la economii de scară și vor asigura o utilizare mai eficientă a resurselor costisitoare, ceea ce va avea un impact pozitiv pentru durabilitatea sistemelor naționale de asistență medicală, precum și pentru zeci de mii de pacienți din UE care suferă de boli și afecțiuni rare și/sau complexe.

RER sunt sprijinite de instrumentele europene transfrontaliere de telemedicină și pot beneficia de o serie de mecanisme de finanțare ale UE, cum ar fi „Programul UE în domeniul sănătății”, „Mecanismul pentru interconectarea Europei” și programul de cercetare al UE „Orizont 2020”.