Cynthia Nixon: de la „Sex and the City”, la politică

Cynthia Nixon şi-a anunţat, în urmă cu două luni, decizia de a candida a fotoliul de guvernator al statului New York. Pentru unii, poate părea o veste şocantă, căci imaginea actriţei este puternic legată de rolul avocatei profesioniste, cosmopolite, din serialul de succes „Sex and the City”. E drept, şi acolo interpreta un personaj puternic, luptător, puternic ancorat în realitatea metropolei americane. Însă dincolo de imaginea afişată pe ecrane, Cynthia Nixon este una dintre femeile care au abordat hotărât lumea politicii şi a activismului.

La începutul anilor 2011, ea s-a făcut cunoscută atât pentru faptul că a sprijinit public campania privind căsătoriile de acelaşi sex (actriţa însăşi făcând parte din comunitatea gay), cât şi pentru campaniile sale privind educaţia – în cadrul cărora a criticat decizia de atunci a primarului New York-ului de a reduce bugetele instituţiilor de învăţământ. Mai apoi, nu numai că a militat, în continuare, în sprijinul comunităţii LGBTQ sau pentru accesul la educaţie, ci şi pentru drepturile femeilor, egalitatea de gen, sprijinirea victimelor hărţuirilor sexuale sau împotriva violenţei sau a armelor.

Principalul său adversar în lupta pentru funcţia la care candidează este actualul guvernator, democratul Andrew Cuomo, care ocupă acest post din 2011. „Iubesc New York-ul, şi astăzi mi-am anunţat candidatura pentru guvernator”, scrie actriţa pe pagina ei de Twitter, care, în filmul de prezentare unde apare alături de copiii săi, îşi axează campania pe probleme legate de rolul educaţiei şi pe situaţia şcolilor din New York. „Sunt mândră că am absolvit o şcoală publică şi sunt şi mai mândră că şi copiii mei merg la o şcoală publică. Mi s-au oferit şanse pe care copiii newyorkezi de astăzi nu le au. Conducătorii noştri ne dezamăgesc. Suntem acum cel mai inegal stat din ţară, cu bogăţii uriaşe dar şi sărăcie extremă”.

Ce ar mai trebui să ştim despre Cynthia Nixon? Că este o actriţă extrem de talentată, care a câştigat în 2004 premiul Emmy pentru Outstanding Supporting Actress cu rolul Miranda Hobbes din Sex and de City, dar şi câte un premiu Tony pentru Best Actress cu rolul său din spectacolul de pe Broadway„Play for Rabbit Hole” (care a câştigat şi un premiu Pulitzer) sau un Grammy , în 2009, pentru „Best Spoken Word” – album realizat pentru documentarul lui Al Gore, „An Inconvenient Truth”.

În 2006 a reuşit să învingă o boală teribilă – cancerul mamar, iar faptul că a ales să nu facă public acest lucru spune multe despre calităţile sale de luptătoare. Şi-a planificat intervenţia chirurgicală într-o zi de duminică pentru a nu interfera cu programul spectacolului de pe Broadway în care juca atunci. Recuperarea după intervenţie a făcut-o, de asemenea, într-o discreţie absolută.

Este căsătorită, din 2012, cu Christine Marinoni – o activistă cunoscută în rândul comunităţii LGBTQ. Din 2011, cuplul are un băieţel, Max, care s-a alăturat celorlalţi doi copii, Samantha şi Charles Ezekiel, pe care Nixon îi are din relaţia anterioară cu profesorul Danny Mozes.

Dacă va fi câştiga alegerile din luna noiembrie, actriţa în vârstă de 51 de ani – adversar declarat al  administraţiei Trump – va deveni prima femeie guvernator al statului New York şi, totodată, primul guvernator care trăieşte în mod deschis ca persoană gay. În prezent, doar opt dintre cei 50 de guvernatori ai statelor americane sunt femei.

Poate fi infidelitatea benefică pentru relaţia de cuplu?

Conform convingerilor generale, infidelitatea induce, într-un cuplu, sentimentul de trădare şi de abandon care, la rândul său, se poate concretiza într-o separare a perechii sau poate duce chiar la divorţ. Psihologul și psihoterapeutul de cuplu de renume internațional, Esther Perel crede însă că infidelitatea poate fi un factor care poate întări relaţia de cuplu. Considerată drept unul dintre experții relaționali ai zilelor noastre, aceasta este de părere că, într-o anumită măsură, infidelitatea poate fi benefică – în sensul că poate reprezenta primul pas către un bilanţ real al relaţiei de cuplu.

În acest mod, perechile sunt nevoite să se ocupe, concret, de problemele care au dus la această situaţie – iar, în momentul în care se ajunge la discuţii echilibrate şi constructive, creşte şi şansa ca relaţia să devină mai puternică, mai sinceră şi mai profundă decât înainte. „Nu este corect să împingem oamenii să divorţeze şi să creadă că divorţul este întotdeauna soluţia cea mai bună“, spune Perel, care este de părere că infidelitatea este atât de traumatică deoarece ne ameninţă securitatea emoţională. Cu toate acestea, crede ea, o aventură nu înseamnă, întotdeauna, şi sfârșitul unei relații!

Psihoterapeutul spune că adulterul a existat de când s-a inventat căsătoria, iar, de-a lungul istoriei, bărbații au fost liberi să înșele fără urmări grave, beneficiind de o grămadă de „scuze” biologice și evoluționiste care le justificau nevoia de a „hoinări” – prin urmare, dublul standard e la fel de vechi ca însuși adulterul. Perel mai crede că deoarece nu există o definiție universal acceptată a ceea ce înseamnă infidelitatea, estimările privind procentajul celor care înșeală în cuplu variază mult, de la 26 la 75 %. Un lucru e cert: 95% din noi spun că e îngrozitor ca partenerul să mintă în legătură cu o aventură, dar cam tot atâția spun că ar proceda exact la fel dacă ar avea ei o aventură.

În principiu, infidelitatea ar fi traumatizantă deoarece amenință modul în care ne raportăm la noi înşine, la sinele nostru. În condiţiile în care divorţul reprezintă, în zilele noastre, o soluţie pentru a evita infidelitatea, întrebarea care se pune, atunci este „dacă putem divorța, de ce mai avem aventuri”? „Contrar a ceea ce ați putea crede, idilele sunt prea puțin legate de sex și mult mai mult de dorință: dorința de atenție, de a te simți special, de a te simți important. Structura unei aventuri, faptul că nu poți nicicând să ai iubitul, ține dorința vie. Ăsta e un mecanism al dorinței, deoarece ambiguitatea te face să dorești ceea ce nu poți să ai”, notează psihoterapeutul.

Esther Perel spune că ne putem vindeca după o aventură, dacă putem transforma o criză într-o oportunitate. Dacă partenerii vor putea purta discuții profunde, sincere, deschise, așa cum nu au mai avut de mult, vor deschide drumul unui nou tip de adevăr – crede expertul în relaţiile de cuplu.