Niște citate despre plăcere și sex

Am răsfoit o carte cu un titlu cît se poate de apetisant, ”Sex, droguri și ciocolată”, a lui Paul Martin, publicată la Nemira, colecția Psihologie, în 2010. Pînă vom scrie, dacă vom scrie, o recenzie, am adunat mai jos cîteva citate din Casanova și alții, folosite de autor în carte.

”Conform memoriilor pe care ni le-a lăsat, aventurierului și desfânatului secolului al XVIII-lea îi plăcea deopotrivă să dăruiască și să obțină plăcere. Rememorând o întâlnire cu una dintre numeroasele sale amante, Casanova scria: Era uimită să descopere cât de receptivă era la atâta plăcere, căci i-am arătat multe lucruri despre care ea credea că sunt basme. I-am făcut lucruri pe care ea credea că nu mi le poate cere și am învățat-o că și cea mai mică dintre constrângeri strică până și cele mai mari dintre plăceri. Când au bătut clopotele de dimineață, își înălța ochii la cer, ca o idolatră, mulțumind Maicii și Fiului pentru că i-au răsplătit atât de bine efortul de a-și declara pasiunea pentru mine.” – cap. 1, pag. 9.

”Activitatea sexuală era considerată în acel moment o sursă legitimă de plăcere și nu un păcat. Erasmus Darwin, bunicul lui Charles Darwin, el însuși un eminent învățat, descria sexul ca fiind cea mai pură fericire în cupa altminteri insipidă a vieții. Sexul se obținea ușor, prin activitate comercială. Nu mai puți de treizeci de mii de prostituate îi îmbiau pe trecători pe străzile Londrei georgiene. Orice amator interesat de afaceri de alcov putea cumpăra publicații ca Harris’s List of Covent Garden Ladies sau The Man of Pleasure’s Kalendar, care prezentau liste cu prostituatele locale și detaliau specialitățile lor erotice.” – cap. 1, pag. 17.

”Herodot, care și-a scris Istoria în secolul al V-lea î. Hr., a consemnat următoarele observații asupra practicilor sexuale ale triburilor din bazinul estic al Mediteranei: Când un bărbat nasamonian se căsătorește, obiceiul cere ca în noaptea nunții mireasa să facă sex cu toți oaspeții, unul după altul; fiecare bărbat cu care ea face sex îi oferă un dar adus de el de acasă. (…) Femeile gindane poartă la picior numeroase brățări din piele, se spune că ele își pun o astfel de brățară pentru fiecare bărbat cu care au făcut sex. Femeia cu cele mai multe brățări este considerată cea mai merituoasă, deoarece a fost iubită de cei mai mulți bărbați.” – cap. 3, pag. 36.

Un sfert dintre japonezii sub 40 de ani sînt virgini

Japonezii fac din 1992, o dată la cîțiva ani, un sondaj pe teme legate de fertilicate. Iar concluziile sondajului arată că numărul persoanelor – bărbați și femei – care nu au deloc viață sexuală, sînt virgini, este în creștere.

La grupa de vîrstă 18-39 de ani, 24,6% dintre femei se declară virgine (față de 21,7% în 1992) și 25,8% dintre bărbați (față de 20% în 1992)

La grupa de vîrstă 35–39 de ani, procentul a crescut la femei de la 4% în 1992 la 8,9% în 2015, iar la bărbați de la 5,5% la 9,5%. Adică practic s-a dublat în două decenii.

În cazul bărbaților, lista de motive oferită de cei care au realizat studiul pare a fi axată preponderent pe aspecte economice: șomaj, locuri de muncă temporare sau cu jumătate de normă, venituri mici.

Rezultatele studiului pot fi văzute aici: https://bmcpublichealth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12889-019-6677-5

Pe de altă parte, să ne amintim că, în societatea japoneză, cuplurile nu își mărturisesc iubirea ca în societățile vestice, nu merg de mînă pe stradă și, în general, nu își exprimă afecțiunea în public. Motiv pentru care, iată, există o organizație care are drept unic scop să facă evenimente anuale unde bărbații vin, se urcă pe scenă și își declară iubirea față de parteneră cu voce tare, în fața publicului.

Un fel de reviste despre sex în Japonia medievală

Christiane Amanpour face un documentar – se numește Sex & Love și îl puteți vedea pe Netflix – despre cum se raportează la sex oamenii din diferite culturi. În episodul făcut la Tokyo, arată la un moment dat un fel manuale despre sex din perioada medievală.

În Japonia medievală, în perioada care s-a încheiat odată cu deschiderea țării spre Occident, adică pe la finalul secolului al XIX-lea, abordarea sexului era foarte relaxată. Fiicele de samurai, de exemplu, primeau cînd se căsătoreau un fel de manual cu desene explicite despre relații sexuale dintre soți. Altele erau făcute pentru cupluri, deopotrivă instructive și amuzante. Seria de imagini nu spune o poveste, ci oferă exemple: bărbatul seduce femeia, femeia seduce bărbatul, adolescenți virgini, cupluri de bătrîni, masturbarea și tot așa.

Această formă de artă erotică se numește Shunga – în traducere ”pictură a primăverii”, unde primăvară este termenul folosit pentru sex. Cam toți artiștii făceau acest tip de artă pentru că, desigur, se vindea foarte bine. Timp de mai bine de o sută de ani, poate chiar mai mult, lucrările Shunga au fost tabu și nu au fost

expuse. Acum, însă, marile muzee le arată publicului în cadrul diferitelor expoziții temporare sau, iată, în documentare realizate de nume precum Amanpour.