Actrița, femeia și mama Catherine Deneuve

A lucrat cu cei mai mari regizori ai lumii – printre ei Roger Vadim, Luis Bunuel, Francois Truffaut, Roman Polanski, Lars von Trier. A fost una dintre muzele lui Yves Saint Laurent, alături de alte femei celebre în anii 60-70, dar ale căror nume nu mai spun mare lucru azi, poate cu excepția unor Sylvie Vartan și Paloma Picasso. Este o actriță cu o carieră întinsă pe multe decenii, dar și un model de frumusețe feminină. Catherine Deneuve este numele ei și cu siguranță oricine a văzut măcar un film din cele 120+ în care a jucat.

Familie de actori

De fapt numele ei real este Catherine Dorleac, Deneuve este numele de fată al mamei, pe care l-a ales ca nume de scenă mai tîrziu, cînd începe să joace. Născută în plin război – 22 octombrie 1943, la Paris – într-o familie de actori și oameni care munceau în teatru (una dintre bunici era sufleur), joacă pentru prima dată într-un rol mic, în 1956. Cariera ei începe însă cu adevărat în 1960, la îndemnul uneia dintre cele patru surori, Francoise Dorleac, ea însăși actriță, care o trimite la un casting. Succesul vine imediat, odată cu cronici extrem de laudative.

Actrița kamikaze

Despre actrița Deneuve, s-a spus că are ceva de kamikaze – a îndrăznit să joace roluri de alcoolică, de lesbiană, de femeie dărîmată de viață. A jucat-o pe Séverine în filmul lui Luis Buñuel, Belle de Jour (1967), o casnică bogată, care, din plictiseală, ajunge să lucreze într-un bordel. Filmul este un triumf de stil și erotism, datorat în parte și ținutelor lui Séverine, realizate de Yves Saint Laurent. Cei doi au mai lucrat împreună și pentru alte filme, iar prietenia care i-a legat a durat pînă la moartea lui Saint Laurent. Despre Deneuve s-a spus că a fost una dintre muzele care l-au inspirat pe creator.

A jucat în Repulsion al lui Roman Polanski, unde o interpretează pe Carol, o manicuristă din Belgia care locuiește cu sora sa la Londra, la mijlocul anilor ’60, și care, deși frumoasă, are o frică patologică de sex. Joacă însă și în filme precum ”Sirena de pe Mississippi”, în regia lui Truffaut, alături de Jean Paul Belmondo, unde are rolul unei cîntărețe de cabaret care se căsătorește cu un bogătaș doar ca să fugă cu banii lui.

deneuve

În anii ’70, deja faimoasă, Deneuve ajunge la celebritate internațională datorită faptului că devine imaginea Chanel No 5. În anii ’80 continuă să joace în zeci de filme europene și să refuze numeroase propuneri venite de la Hollywood. Va și spune într-un interviu: ”Mă simt foarte franțuzoaică, dar vorbesc italiană și engleză, deci mă simt și foarte europeană.”

În fine, în 1992 este nominalizată la premiile Oscar cu rolul din Indochine. Are deja 50 de ani și devine favorita regizorilor pentru filme de artă, în care joacă femei mature.

deneuve (1)

Star timp de cinci decenii

Continuă să joace și azi, la peste 70 de ani, și este invitată să facă parte din jurii la diferite festivaluri de film. În toate aceste decenii de carieră, Deneuve a reușit ceva ce actrițele – mai ales cele frumoase – reușesc arareori: să rămînă un star. Mai mult decît atît, a devenit un simbol al Franței – în 1985, Marianne, simbolul national al libertății, este realizat după chipul lui Deneuve.

Iată ce spune într-un interviu pentru The Talk despre cum s-a schimbat filmul și industria în cei peste 50 de ani de cînd joacă: ”Cel mai mult s-a schimbat tehnica. Faptul că lucrezi cu camere mult mai mici, cu mai puține lumini, camerele sînt mult mai aproape de tine… Ca actor, trebuie să te adaptezi. (…) Poveștile sînt întotdeauna o oglindă a societății, așa că și cinematografia a ținut pasul cu societatea, cu modul în care trăiesc și iubesc oamenii, cu modul în care își exprimă sentimentele. Cinematografia s-a schimbat mult în 30 de ani. Oamenii divorțează mai ușor, femeile pot face sex fără spaima că rămîn însărcinate, asta a schimbat mult lucrurile și cinematograful s-a adaptat. Nu mai spui aceleași povești. Acum nu mai poți fuma în filme, deci va arăta diferit. Există telefoanele mobile – asta schimbă multe în desfășurarea poveștii.”

Ce nu s-a schimbat deloc în toți acești ani pentru Deneuve este relația cu presa tabloidă și cu paparazzi, unde se poate spune că a făcut pionierat. Încă din anii ’60 i-a dat în judecată pe cei care au încercat să intre în viața ei privată. 65 de procese și toate cîștigate, spune avocatul ei, același în toți acești ani.

Este adevărat că viața privată a lui Deneuve a fost întotdeauna subiect de presă. Ceea ce este cumva firesc, dacă ne gîndim că numele iubiților, soților și partenerilor ei erau la fel de cunoscute în industria cinematografiei.

Dragoste la prima vedere

În 1962, cînd avea doar 19 ani, în cunoaște pe Roger Vadim, regizor faimos și cu 15 ani mai în vîrstă. Este dragoste la prima vedere. Lucrează împreună, iar un an mai tîrziu, în 1963, li se naște un fiu, Christian Vadim. Christian va spune mai tîrziu: ”Mama avea 19 ani cînd m-am născut, iar eu aveam un an cînd părinții mei s-au despărțit. Am fost crescut de mama, căci, deși tatăl meu adora să facă copii, îi lăsa apoi în grija femeilor!”. Lista soțiilor lui Roger Vadim este lungă: Brigitte Bardot, Annette Stroyberg, Jane Fonda, Catherine Schneider, Marie-Christine Barrault. Lista iubitelor este și mai lungă. Însă dintre toți frații, Christian Vadim spune că se simte apropiat de sora sa, celălalt copil al lui Deneuve, Chiara Mastroianni – ”pentru că am crescut împreună”.

ebfa48f5e483ff74759f3ad7f115ad44

Regina și regele

Chiara este fiica actriței cu un alt star al filmului european, Marcello Mastroianni. Tatăl – regele cinematografiei italiene. Mama – regina cinematografiei franceze. O iubire ce a durat patru ani și cinci filme făcute împreună. Chiara s-a născut în 1972, cînd amîndoi părinții erau căsătoriți cu altcineva – Deneuve era deja despărțită de fotograful David Bailey, dar divorțul se va oficializa abia în 1972. Mastroianni în schimb era căsătorit și avea o fiică cu actrița Flora Carabella, de care nu va divorța niciodată, deși au trăit separat încă din anii ’70.

033-catherine-deneuve-and-marcello-mastroianni-theredlist

Deneuve mama

Iată ce spun în diferite interviuri copiii ei despre Deneuve mama:

”Mama mi-a dat o educație strictă, pentru care îi sînt extrem de recunoscător, căci e o armă formidabilă în viață” – Christian Vadim.

”…oamenii cred că mama e rece; dar nu e. Este precaută și foarte amuzantă, dar o cunoști în timp…este timidă, dar foarte carismatică.”

Omul de dincolo de ecran

Tot Chiara Mastroiani povestește: ”Cînd i-am spus mamei că vreau să devin actriță, a fost dezamăgită. S-a speriat. Dorea să fac ceva ”serios”, să merg la universitate și să studiez. (…) Știu că este o actriță de succes, cu o carieră extraordinară, dar ea știe că a fost norocoasă și că cele mai multe actrițe nu ajung să lucreze atît de mult.”

”Mama este o persoană căreia îi place grădinăritul, îi place să gătească, să joace cărți. E foarte amuzantă. (…) Ceea ce se vede pe ecran e foarte diferit de cum este ea în viața de zi cu zi.”

Păreri și păreri

O biografie neautorizată, publicată în Franța în 2007 recunoștea că nu sînt dezvăluiri senzaționale ale unor lucruri neștiute din cariera ei de actriță, însă nu la fel stau lucrurile cu privire la viața ei privată. Autorul cărții – Bernard Violet, jurnalist cunoscut pentru scandalurile cuprinse în cărțile sale despre staruri precum Alain Delon sau Gerard Depardieu – susține că vrea să facă un portret veridic, dincolo de legenda ce o înconjoară pe Deneuve. Dezvăluirea ce a provocat cele mai mari discuții este cea potrivit căreia tatăl actriței, Maurice Dorleac, ar fi colaborat cu ocupantul nazist în timpul celui de-al doilea război mondial.

Dincolo de asta, cititorii mai află că relația cu Pierre Lescure, personalitate a presei franceze, a durat șapte ani sau că a fost traumatizată de faptul că Roger Vadim nu s-a căsătorit cu ea la New York, așa cum promisese. Deși cartea nu pune în discuție talentul actoricesc al lui Deneuve, o consideră totuși ”înainte de toate o materialistă și o decepție din punct de vedere uman”.

O concluzie răutăcioasă, dacă ne uităm la ce spun despre ea alți jurnaliști, citați de Le Monde: ”În comparație cu alte staruri, duce o viață foarte normal. Admiratorii ei nu sînt agresivi. Iese seara la cină la restaurantele din cartier: oamenii o recunosc, dar nu le pasă”, spune jurnalista Annette Levy-Willard. La rîndul său, cineastul Regis Warnier spune într-o emisiune consacrată lui Deneuve de France Culture: ”Vă puteți întîlni cu ea și cu fiica ei, Chiara, la intersecția de la Odeon: merg la cinema, ca toată lumea”.

Să punem în oglindă două moduri de prezentare a unei informații: editura Gallimar publică în 1996 o biografie a lui Francois Truffaut, în care, printre altele, este prezentată relația lui Truffaut cu Deneuve și mai ales circumstanțele despărțirii. Un an mai tîrziu, autorii, alături de șase ziare și reviste, sînt condamnați la plata unei amenzi de 30.000 de franci. Să ne înțelegem: informațiile din carte erau corecte, documentele pe care se bazau fac parte din arhiva Films du Carrosse (compania de producție a lui Truffaut). Dar dezvăluirea unor informații atît de intime a însemnat, pentru Deneuve, încălcarea liniei roșii.

 

În 2004, Alexandre Fache scrie ”Catherine Deneuve, o biografie”, la baza căreia stau tonele de articole și interviuri date de actriță. Episodul Truffaut este evocat, dar fără detalii despre cum s-a încheiat. De data aceasta Deneuve nu l-a dat în judecată. Să fie vorba de dozaj? De modul de prezentare a informației?

Iata cateva pagini unde veti putea vedea mai multe fotografii ale lui Deneuve.

Vogue, Viola, VanityFair

 

Leave a Comment