Audrey Hepburn: Despre frumusețe simplă și sofisticată la superlativ

Nu știu dacă e cineva care să nu fi văzut Mic dejun la Tiffany’s, minunatul film bazat pe cartea lui Truman Capote în care avem o imagine iconică a lui Audrey Hepburn: siluetă impecabilă, micuța rochie neagră, portțigaret, o aparență unică de feminitate. Filmul, făcut în 1961, a fost considerat emblematic pentru Hepburn și a rămas până în ziua de azi un film de referință în cinematografie, nu doar pentru cariera actriței. În 2006, rochia neagră („little black dress”) purtată de Audrey în film avea să se vândă în urma unei licitații cu o jumătate de milion de lire sterline, sumă donată apoi în scopuri caritabile.

Vacanță la Roma, Sabrina sau My Fair Lady sunt tot atâtea nume de film în care am văzut o Hepburn de o frumusețe eterică și de o eleganță sofisticată, dar și o inocență ca de copil care îi oferă un farmec propriu.

Vacanţă la Roma


To Audrey, with love

copertaUn bărbat cucerit de farmecul ei a fost fondatorul casei Givenchy, domnul Hubert de Givenchy, care i-a creat multe dintre faimoasele ținute din filme, dar și în afara ecranului. “Hainele lui sunt singurele în care mă simt eu însămi. Este mult mai mult decât un creator de modă, este un creator de personalitate”, spunea Hepburn despre designer. “A fost un fel de căsătorie”, va descrie Givenchy relația într-un interviu. ”Am respectat întotdeauna gustul lui Audrey. Nu era ca alte actrițe celebre în sensul că ea iubea simplitatea”, așa o descrie aristocratul francez de Givenchy pe aristocrata Hepburn. Cei doi au fost prieteni până la moartea actriței, iar apoi designerul i-a dedicat post mortem un întreg album de schițe ale ținutelor pe care i le-a creat de-a lungul anilor – To Audrey, with love (Pentru Audrey, cu dragoste).

 

 

O aristocrată la Hollywood

Audrey Hepburn nu doar arată ca o aristocrată, ea chiar este fiica unei baronese olandeze și a unui bancher englez, iar numele ei complet este Edda van Heemstra Hepburn-Ruston. Născută la Bruxelles, înainte de al doilea război mondial, pe 4 mai 1929, este traumatizată de divorțul părinților săi, care survine când copilul Audrey avea doar șase ani.

În 1939 mama sa decide să mute familia în Olanda natală, în Arnhem, unde credea că vor fi ferite de invazia nazistă. Un an mai târziu însă Olanda este ocupată, așa că în această perioadă Audrey face studii de balet la Conservatorul din Arnhem. Deși își dorea să fie o mare balerină, malnutriția și diferitele probleme de sănătate cu care se va confrunta în toți acești ani o vor face ca, după război, să abandoneze baletului în favoarea actoriei.

Începe să joace la Londra în piese de teatru, însă cel care o descoperă va fi regizorul William Wylder în 1952, când joacă rolul unei balerine, copil-minune, în primul său film, Secret People. Aceste vede în ea inocența și frumusețea de care avea nevoie pentru filmul său Roman Holiday (Vacanță la Roma).

Audrey Hepburn în Vacanţă la Roma (1953) alături de Gregory Peck

Audrey Hepburn în Vacanţă la Roma (1953) alături de Gregory Peck

Vacanță la Roma este filmul care i-a asigurat locul printre elita de la Hollywood. Hepburn joacă rolul prințesei care își petrece o zi la Roma alături de personajul interpretat de Gregory Peck, unul dintre monștrii sacri de la Hollywood. Succesul este atât de mare, încât lui Audrey i se acordă aceeași recunoaștere ca și lui Gregory Peck, dar și toate premiile importante pentru interpretare feminină: un Oscar pentru Cea mai bună actriță într-un rol principal, un premiu BAFTA și un Golden Globe.

Este începutul unei cariere excepționale – Hepburn joacă în continuare alături de mari actori ai timpului precum Humphrey Bogart în Sabrina sau Fred Astaire în Funny Face. Mari regizori și actori aveau să spună că a fost o plăcere să joace alături de ea. Cary Grant spunea: „tot ce îmi doresc de Crăciun este încă un film alături de Audrey Hepburn”.

audrey3

Astăzi, Hepburn rămâne printre puținii actori care să fi câștigat premiul Oscar, Emmy, Grammy și Tony. Drept recunoștință pentru cariera deosebită din lumea filmului, a primit premiul BAFTA pentru realizările de-a lungul vieții, Globul de aur „Cecil B. DeMille”, premiul Guild și premiul special Tony.

 

O viață discretă…

Toate aceste realizări excepționale le-a avut însă într-o carieră destul de scurtă. În 1967, după 15 ani de cinematografie, Audrey acceptă roluri sporadic. Petrece mai mult timp alături de familie și se implică tot mai mult în activități ca Ambasador al Bunăvoinței pentru UNICEF.

Domnul de Givenchy va spune mai târziu că Audrey a fost extrem de corectă în toate relațiile de prietenie sau iubire pe care le-a avut. În spiritul acestei corectitudini hotărăște, în 1952, să nu se căsătorească cu baronul James Hanson, deși l-a numit „dragoste la prima vedere”, iar data nunții era stabilită. Va explica apoi că atunci când se va mărita vrea să fie cu adevărat măritată, făcând aluzie la cariera sa care îi ocupa prea mult din timp.

Prin Gregory Peck, cu care va rămâne prietenă toată viața, îl cunoaște pe primul ei soț, actorul Mel Ferrer, cu care are un fiu, Sean Ferrer Hepburn. Divorțează după 14 ani, iar fiul lor va spune mai târziu că Audrey a stat prea mult în această căsătorie. Se recăsătorește un an mai târziu cu italianul Andrea Dotti, cu care mai are un fiu, Luca Dotti. Și acest mariaj se încheie după 13 ani. Începând cu 1980 și până la sfârșitul vieții are o relație cu actorul olandez Robert Wolders, pe care însă nu o va formaliza.

 

audrey5

audrey6

 

“Presupun că oamenii mă pot acuza că sunt motivul pentru care cariera lui Audrey Hepburn a luat sfârșit. Își cunoștea potențialul. Dacă ar fi continuat să lucreze, rolurile o așteptau, iar succesul profesional ar fi fost la același nivel. Dar ea și-a dorit să fie alături de familie. Și-a dorit o viață privată. Și nu putea suporta ideea că ar putea eșua ca mamă. Era prea important pentru ea.”, va spune mulți ani mai târziu fiul cel mare, Sean.

Iar al doilea fiu, Luca Dotti, va povesti cum “se uita în oglindă și spunea  (…) Era mereu puțin surprinsă de eforturile femeilor de a arăta mai tinere. Ea în schimb era bucuroasă că îmbătrânește, pentru că asta însemna mai mult timp pentru sine, alături de familie și departe de nebunia legată de tinerețe și frumusețe de la Hollywood.”

Un mare star al Hollywoodului anilor ’50 și ’60, Audrey nu a lăsat faima să îi schimbe modul de viață.

 

… și o moarte discretă

A trăit discret și a murit discret. Diagnosticată în Statele Unite cu o formă puțin comună și inoperabilă de cancer, Audrey Hepburn decide să se întoarcă în Europa și să își petreacă ultimele săptămâni alături de cei dragi. Prietenul ei de o viață, domnul de Givenchy, îi va pune la dispoziție un avion privat, ca să se poată întoarce acasă. Fiul cel mare, Sean Ferrer Hepburn, cu care a avut o relație extrem de apropiată, va povesti mai târziu, într-un interviu, că singura reacție pe care a avut-o la aflarea diagnosticului a fost să privească îndelung pe fereastră și apoi să exclame: ”Ce dezamăgire!”. Moare și este înmormântată în satul elvețian unde și-a petrecut ultima parte a vieții. După moartea ei, fiul cel mare, Sean Ferrer Hepburn, va înființa Fondul Audrey Hepburn pentru Copii. La ani distanță de la moartea ei, fiii oferă la licitație câte o selecție de obiecte ce i-au aparținut, iar banii obținuți sunt donați în beneficiul copiilor.

 

Ambasador UNICEF – amintirile din copilărie

Copiii care suferă. Copiii afectați de război și foamete. Dorința de a face ceva pentru acești copii este ce o face pe Audrey Hepburn specială. Audrey nu este doar o femeie frumoasă, o vedetă hollywoodiană sau o mamă devotată. Nu este nici măcar una dintre multele celebrități ce donează bani pentru diverse cauze. Este o personalitate care a ales să se implice activ, în calitate de Ambasador UNICEF al Bunăvoinței, în campanii de sprijinire a copiilor din lumea întreagă. Să își folosească celebritatea și exemplul personal pentru a veni în ajutorul copiilor din întreaga lume.

”Propria mea copilărie m-a făcut mai receptivă la ravagiile făcute de război, violență și foamete și îmi dă imboldul de a face ceva”, spune ea într-un interviu în 1989.

„Pot mărturisi ce înseamnă UNICEF pentru copii pentru că și eu m-am aflat printre cei care au primit mâncare și ajutor medical imediat după cel de-al doilea război mondial.”

„Am amintiri. De multe ori am văzut în gară trenuri care treceau pline cu copii evrei, vedeam toate acele fețe deasupra marginii vagoanelor.[…] Îmi amintesc foarte clar de un băiețel care stătea alături de părinții săi pe peron, foarte palid, foarte blond, purtând o haină care era prea mare pentru el, ce au urcat apoi în tren. Eram un copil care observa un copil.”

În 1992, primește Medalia prezidențială pentru libertate, ca apreciere a muncii sale în calitate de ambasador al UNICEF.

Noi ne-o amintim pe Audrey din filme, dar merită să o apreciem și pentru celelalte alegeri pe care le-a făcut în viață, poate mult mai importante, chiar dacă nu la fel de spectaculoase.

audrey7

Leave a Comment