Cynthia Nixon: de la „Sex and the City”, la politică

Cynthia Nixon şi-a anunţat, în urmă cu două luni, decizia de a candida a fotoliul de guvernator al statului New York. Pentru unii, poate părea o veste şocantă, căci imaginea actriţei este puternic legată de rolul avocatei profesioniste, cosmopolite, din serialul de succes „Sex and the City”. E drept, şi acolo interpreta un personaj puternic, luptător, puternic ancorat în realitatea metropolei americane. Însă dincolo de imaginea afişată pe ecrane, Cynthia Nixon este una dintre femeile care au abordat hotărât lumea politicii şi a activismului.

La începutul anilor 2011, ea s-a făcut cunoscută atât pentru faptul că a sprijinit public campania privind căsătoriile de acelaşi sex (actriţa însăşi făcând parte din comunitatea gay), cât şi pentru campaniile sale privind educaţia – în cadrul cărora a criticat decizia de atunci a primarului New York-ului de a reduce bugetele instituţiilor de învăţământ. Mai apoi, nu numai că a militat, în continuare, în sprijinul comunităţii LGBTQ sau pentru accesul la educaţie, ci şi pentru drepturile femeilor, egalitatea de gen, sprijinirea victimelor hărţuirilor sexuale sau împotriva violenţei sau a armelor.

Principalul său adversar în lupta pentru funcţia la care candidează este actualul guvernator, democratul Andrew Cuomo, care ocupă acest post din 2011. „Iubesc New York-ul, şi astăzi mi-am anunţat candidatura pentru guvernator”, scrie actriţa pe pagina ei de Twitter, care, în filmul de prezentare unde apare alături de copiii săi, îşi axează campania pe probleme legate de rolul educaţiei şi pe situaţia şcolilor din New York. „Sunt mândră că am absolvit o şcoală publică şi sunt şi mai mândră că şi copiii mei merg la o şcoală publică. Mi s-au oferit şanse pe care copiii newyorkezi de astăzi nu le au. Conducătorii noştri ne dezamăgesc. Suntem acum cel mai inegal stat din ţară, cu bogăţii uriaşe dar şi sărăcie extremă”.

Ce ar mai trebui să ştim despre Cynthia Nixon? Că este o actriţă extrem de talentată, care a câştigat în 2004 premiul Emmy pentru Outstanding Supporting Actress cu rolul Miranda Hobbes din Sex and de City, dar şi câte un premiu Tony pentru Best Actress cu rolul său din spectacolul de pe Broadway„Play for Rabbit Hole” (care a câştigat şi un premiu Pulitzer) sau un Grammy , în 2009, pentru „Best Spoken Word” – album realizat pentru documentarul lui Al Gore, „An Inconvenient Truth”.

În 2006 a reuşit să învingă o boală teribilă – cancerul mamar, iar faptul că a ales să nu facă public acest lucru spune multe despre calităţile sale de luptătoare. Şi-a planificat intervenţia chirurgicală într-o zi de duminică pentru a nu interfera cu programul spectacolului de pe Broadway în care juca atunci. Recuperarea după intervenţie a făcut-o, de asemenea, într-o discreţie absolută.

Este căsătorită, din 2012, cu Christine Marinoni – o activistă cunoscută în rândul comunităţii LGBTQ. Din 2011, cuplul are un băieţel, Max, care s-a alăturat celorlalţi doi copii, Samantha şi Charles Ezekiel, pe care Nixon îi are din relaţia anterioară cu profesorul Danny Mozes.

Dacă va fi câştiga alegerile din luna noiembrie, actriţa în vârstă de 51 de ani – adversar declarat al  administraţiei Trump – va deveni prima femeie guvernator al statului New York şi, totodată, primul guvernator care trăieşte în mod deschis ca persoană gay. În prezent, doar opt dintre cei 50 de guvernatori ai statelor americane sunt femei.

Poate fi infidelitatea benefică pentru relaţia de cuplu?

Conform convingerilor generale, infidelitatea induce, într-un cuplu, sentimentul de trădare şi de abandon care, la rândul său, se poate concretiza într-o separare a perechii sau poate duce chiar la divorţ. Psihologul și psihoterapeutul de cuplu de renume internațional, Esther Perel crede însă că infidelitatea poate fi un factor care poate întări relaţia de cuplu. Considerată drept unul dintre experții relaționali ai zilelor noastre, aceasta este de părere că, într-o anumită măsură, infidelitatea poate fi benefică – în sensul că poate reprezenta primul pas către un bilanţ real al relaţiei de cuplu.

În acest mod, perechile sunt nevoite să se ocupe, concret, de problemele care au dus la această situaţie – iar, în momentul în care se ajunge la discuţii echilibrate şi constructive, creşte şi şansa ca relaţia să devină mai puternică, mai sinceră şi mai profundă decât înainte. „Nu este corect să împingem oamenii să divorţeze şi să creadă că divorţul este întotdeauna soluţia cea mai bună“, spune Perel, care este de părere că infidelitatea este atât de traumatică deoarece ne ameninţă securitatea emoţională. Cu toate acestea, crede ea, o aventură nu înseamnă, întotdeauna, şi sfârșitul unei relații!

Psihoterapeutul spune că adulterul a existat de când s-a inventat căsătoria, iar, de-a lungul istoriei, bărbații au fost liberi să înșele fără urmări grave, beneficiind de o grămadă de „scuze” biologice și evoluționiste care le justificau nevoia de a „hoinări” – prin urmare, dublul standard e la fel de vechi ca însuși adulterul. Perel mai crede că deoarece nu există o definiție universal acceptată a ceea ce înseamnă infidelitatea, estimările privind procentajul celor care înșeală în cuplu variază mult, de la 26 la 75 %. Un lucru e cert: 95% din noi spun că e îngrozitor ca partenerul să mintă în legătură cu o aventură, dar cam tot atâția spun că ar proceda exact la fel dacă ar avea ei o aventură.

În principiu, infidelitatea ar fi traumatizantă deoarece amenință modul în care ne raportăm la noi înşine, la sinele nostru. În condiţiile în care divorţul reprezintă, în zilele noastre, o soluţie pentru a evita infidelitatea, întrebarea care se pune, atunci este „dacă putem divorța, de ce mai avem aventuri”? „Contrar a ceea ce ați putea crede, idilele sunt prea puțin legate de sex și mult mai mult de dorință: dorința de atenție, de a te simți special, de a te simți important. Structura unei aventuri, faptul că nu poți nicicând să ai iubitul, ține dorința vie. Ăsta e un mecanism al dorinței, deoarece ambiguitatea te face să dorești ceea ce nu poți să ai”, notează psihoterapeutul.

Esther Perel spune că ne putem vindeca după o aventură, dacă putem transforma o criză într-o oportunitate. Dacă partenerii vor putea purta discuții profunde, sincere, deschise, așa cum nu au mai avut de mult, vor deschide drumul unui nou tip de adevăr – crede expertul în relaţiile de cuplu.

De ce transpir?

De ce transpir atât de mult?

Zilele fierbinți au năvălit dintr-o dată peste noi – prin urmare nu este nimic anormal dacă, din când în când, ești nevoită să îți schimbi tricourile sau bluzele de mai multe ori pe zi. Dar cum știi dacă nivelul transpirației tale este unul normal, care te ajută la termoreglare, sau ai o problemă medicală? Dr. Seema Marwaha, specialist în medicină generală, îți răspunde la câteva dintre întrebările despre transpirație pe care nu ar trebui să fii nevoită să le pui!

De ce transpir?

Chiar dacă, uneori, te face să te simți (și să miroși!) un pic cam neplăcut, transpirația este una din modalitățile prin care corpul tău își menține temperatura corespunzătoare. Dar nu toată lumea transpiră în mod egal.

Uneori transpirația îmi miroase urât. Dar alteori, nu. Care-i motivul?

Corpul tău produce transpirație în câteva moduri diferite: în primul rând, există tipul inodor de transpirație, care apare în timpul unui antrenament sau când stai în soarele fierbinte. Aceasta funcționează ca un fel de sistem interior de aer condiționat al corpului tău. Gândește-te la cât de rece este pielea ta, atunci când este încă umedă de la duș. Pe măsură ce apa se usucă și se evaporă, se răcește și corpul – iar transpirația funcționează la fel.

Zonele axilare și genitale beneficiază, însă, de glande sudoripare puțin diferite. Transpirația produsă aici este mai „solidă”, iar atunci când vine în contact cu bacteriile din apropiere, va rezulta un miros distinct al corpului, mai puțin plăcut.

De ce unii dintre noi transpiră mai mult decât alții?

Unele studii au descoperit că femeile transpiră mai puțin decât bărbații, în ciuda faptului că au mai multe glande sudoripare. Motivul îl constituie masa musculară diferită la femei, față de bărbați – mai mulți mușchi echivalează cu o rată metabolică mai mare, ceea ce echivalează cu mult mai multă transpirație. Toți acești factori explică de ce unii oameni își pot stoarce de-a dreptul tricoul după o tură pe bicicleta eliptică, în timp ce alți oameni rămân complet uscați. De asemenea, trebuie să ai în vedere și faptul că, uneori, corpul tău poate produce  transpirație ca răspuns la anxietate sau stres.

În comparație cu prietenii mei, mă simt ca și cum aș fi cea mai transpirată. Cât de multă sudoare reprezintă prea multă sudoare?

Persoanele care transpiră excesiv suferă de o afecțiune numită hiperhidroză, ceea ce înseamnă că ele produc mai multă sudoare decât necesită corpul lor pentru răcire, iar transpirația lor nu este proporțională cu activitatea pe care o fac. De exemplu, ele ar putea să transpire excesiv chiar în timp ce stau liniștite la birou. Mai mult, transpirația le-ar putea picura literalmente din palme, fără nici un motiv. Între două și trei procente din populație suferă de hiperhidroză, afecțiune care răspunde la un tratament pe bază de botox sau la antiperspirante cu prescripție medicală.

În unele cazuri, transpirația poate fi cauzată de o altă afecțiune medicală, cum ar fi o infecție din organism, menopauza, probleme tiroidiene sau chiar cancerul. Dacă problema transpirației este nouă, iar sudoarea este excesivă, acoperă întregul corp sau apare în timpul nopții, e bine să discuți cu medicul tău. Dacă apare însă în condiții normale, ai putea fi doar o persoană ghinionistă, transpirată în mod natural!

 

10 afirmații surprinzătoare despre orgasm

Ați ascultat vreodată teoriile emise de publicista Mary Roach, referitor la orgasm? Deși acestea nu îți vor influența neapărat propria viață sexuală, cu siguranță te vor distra și vor deveni un interesant subiect de conversație cu prietenele tale.

Printre numeroasele teme fascinante abordate de Roach  (autoare a bestseller-urilor Stiff: The Curious Lives Of Human Cadavers, Spook: Science Tackles The Afterlife și Bonk: The Curious Coupling Of Science And Sex) se numără și ideea că stimularea genitală nu este necesară pentru producerea orgasmului – aceasta putând fi înlocuită cu o serie de activități banale cum ar fi atingerea sprâncenelor sau periatul dinților. La fel de fascinantă poate fi și teoria masturbării „in utero” sau posibilitatea atingerii orgasmului după moarte!

O să trecem, în continuare, în revistă, cele 10 teorii bulversante! Dacă te interesează, cu adevărat, te poți delecta și cu prezentarea live pe care autoarea a  susținut-o în cadrul TED 2009.

  1. Un fetus se poate masturba în uter – dovadă stau imaginile surprinse și publicate în „Journal of Ultrasound in Medicine”. Potrivit doctorului Israel Meisner, se vede cum mâna fătului apucă penisul într-o mișcare ce seamănă cu masturbarea. Roach explică faptul că mișcarea este un reflex automat al sistemului nervos, ce are de-a face cu lucrurile pe care nu le controlam în mod conștient – precum digestia, bătăile inimii sau excitația sexuală.
  2. Nu e nevoie de organele sexuale pentru a avea un orgasm – acesta ar fi doar un reflex al sistemului nervos vegetativ, ce poate fi declanșat de o gamă largă de stimuli, nu doar de cei genitali. Nu controlăm orgasmul în mod conștient, iar Roach ne spune că există femei care au orgasm doar prin simpla masare a sprâncenelor sau când se spală pe dinți.
  3. Persoanele aflate în moarte cerebrală pot avea orgasm – aceasta deoarece punctul central al orgasmului se afla de-a lungul nervului sacral, iar dacă acesta este oxigenat și stimulezi zona respectiva cu un electrod, poți declanșa un orgasm. Acest tip de reflex poartă numele de „reflexul lui Lazăr” și a fost dovedit științific în cazul persoanelor aflate în moarte cerebrală, a căror inima mai bate, dar al căror creier nu mai funcționează.
  4. Orgasmul poate cauza o respirație urât mirositoare – potrivit specialistului Theodore van de Velde, autor al anilor ’30 al unui manual al căsniciei, la o oră după o partidă de sex, în respirația femeii se poate detecta un anumit miros seminal subtil.
  5. Orgasmul te scapă de sughițuri – potrivit mai multor articole publicate în reviste de specialitate, cei care suferă din pricina sughițului intensiv pot încerca masturbarea pentru vindecarea acestui reflex.
  6. Orgasmul era recomandat, în trecut, pentru fertilitate – la începutul anilor 1900, medicii trăiau cu impresia că orgasmul, de fapt contracțiile declanșate de el, puteau ajuta la fertilizarea ovulului. Cum? Contracțiile care au loc în timpul orgasmului pot aspira rapid lichidul seminal, prin colul uterin, conducându-l mai repede către ovul și sporind astfel șansele de concepție.
  7. Orgasmul este prezent și în lumea animală – spre exemplu, atunci când producția de porci este scăzută, fermierii stimulează vaginal scroafele și le inseminează, crescând astfel șansele de reproducere.
  8. Femelele din lumea animală apreciază orgasmul mai mult decât noi, deși nu o arată – vezi punctul anterior, nu poți fi niciodată sigur ce simte o scroafă când are orgasm, pentru că animalele nu dispun de o mimică facială adecvată!
  9. Orgasmul se poate studia în laborator – în anii ’50, cercetătorii Masters și Johnson au dezvoltat un mecanism pentru copulație artificială, destinat studierii întregului ciclu de reacții sexuale, de la excitație și până la orgasm. Acesta era se baza pe un falus acrilic, dotat cu senzori și o cameră de luat vederi, iar femeile participante la studiu trebuiau să facă sex cu acest aparat.
  10. Lichidul seminal are „bătaie lungă” – în anii ’40 se credea că forța cu care lichidul seminal este proiectat în colul uterin reprezintă un factor al fertilității. Biologul Alfred Kinsey, renumit sexolog al acelor vremuri, a condus un experiment pentru a afla cât de departe poate ajunge lichidul seminal în momentul ejaculării și a descoperit că, în cazul a trei sferturi dintre participanții la studiu, sperma nu era ejaculată cu mare presiune. Cu toate acestea, recordul atins în cadrul experimentului este de 2,43 metri!

 

5 sfaturi utile pentru alegerea blatului de bucătărie

Un infografic comparativ despre diferitele tipuri de blaturi de bucătărie.

Una dintre piesele cele mai folosite într-o bucătărie este blatul, locul unde pregătim ingredientele când gătim, unde punem diferite vase, farfurii, pahare, locul pe care îl folosim pentru storcătorul de fructe, ghivecele cu plante aromatice sau diferite obiecte de decor.

Tocmai pentru că blatul de bucătărie este unul dintre cele mai folosite spații din casă este important să știm ce calități au diferitele materiale din care poate fi făcut.

1. Pe scara de duritate Mohs, inventată în anul 1812 de către mineralogul german Friedrich Mohs (1773-1839), cuarţul are gradul 7 din 10 posibile. El poate fi prelucrat doar cu ajutorul dimantului, care este cel mai dur mineral de pe suprafaţa pământului. Gradul 7 de duritate este superior durităţii oţelului!
2. Blatul de bucătărie din cuarț compozit este antibacterian, rezistă la căldură, nu se pătează și nu se zgârie și, în plus, poate fi găsit într-o gamă largă de culori.
3. Granitul are calități similare cu cele ale cuațului compozit, dar, spre deosebire de acesta, este mai puțin rezistent și nu vine într-o gamă la fel de largă de culori.
4. Marmura este elegantă, dar se pătează foarte ușor și cere întreținere periodică.
5. Blatul de bucătărie cel mai ieftin este cel din PAL sau MDF, care, în plus, se întreține și se curăță ușor, poate fi găsit într-o varietate de culori și nu se pătează. Însă nu rezistă la căldură, se zgârie ușor și nu are proprietăți antibacteriene.

Sidera Quartz, compania care ne-a trimis informațiile astea, a făcut și un infografic foarte drăguț și mai ales foarte util, pentru că ne dă o mână de ajutor ca să decidem ce suprafață oferă mixul cel mai potrivit de calități pentru bucătăria fiecăreia dintre noi. Site-ul lor de companie oferă chiar și posibilitatea de a solicita mostre de cuarț compozit. Puteți arunca o privire aici: http://www.sideraquartz.com/

Învățăm fetele că ar trebui sa aibă ambiție – dar nu prea multă, să aibă succes – dar nu prea mult!

Printre personalitățile care au colaborat pentru organizarea Forumului de la Stockholm privind egalitatea de gen – conferința desfășurată în perioada 16–17 aprilie cu scopul de a contribui la egalitatea de gen la nivel global prin intermediul dialogului, parteneriatului și schimbului de bune practici, s-a numărat și scriitoarea nigeriană Chimamanda Ngozi Adichie.

Născută în 1977, doamna Adichie se numără printre cei mai importanți scriitori africani ai generației sale. Opera sa a fost tradusă în 30 de limbi și a apărut în numeroase publicații, printre care The New Yorker, Granta, The O. Henry Prize Stories, The Financial Times și Zoetrope: All-Story. Este autoarea romanelor Hibiscus purpuriu (câștigător al Premiului Scriitorilor Commonwealth 2005), Jumătate de soare galben (câștigător al premiului Orange 2007) și Americanah (2013) – care a primit The National Book Critics Circle Award în 2013 și a fost declarată Best Book of the Year de către The New York Times, Washington Post, Chicago Tribune și Entertainment Weekly.

Printre reușitele sale literare se numără și colecția de povestiri “The Thing around Your Neck”, precum și o serie de lucrări non-ficțiune, cum ar fi colecția de eseuri “We All Should Be Feminists” (bazat pe discursul rostit în cadrul TED din 2012), “Dear Ijeawele or a Feminist Manifesto in Fifteen Suggestions” (2017). În 2008 a primit o bursă MacArthur și în prezent își împarte timpul între Statele Unite și Nigeria, unde conduce un atelier anual de creație.

De asemenea, este invitată să vorbească în întreaga lume – fiind unul dintre cei mai solicitați vorbitori din cadrul conferințelor globale TED organizate pentru a răspândi “ideile care merită promovate”. Discursul său, intitulat “Pericolul unei povești unice” este acum una dintre cele mai vizionate conferințe TED Talks din toate timpurile.

Vieţile, culturile noastre sunt formate din multe poveşti care se întrepătrund“. Scriitoarea Chimamanda Adichie povesteşte cum şi-a descoperit adevărata voce culturală – şi ne previne că dacă ascultăm doar o singură poveste despre o altă persoană sau o altă ţară, “ne putem confrunta cu neînţelegeri profunde” – spune în discursul său, pe care vă invităm să îl urmăriți mai jos.

Referitor la egalitatea de gen, pentru care militează susținut în ultimii ani, autoarea spune că “învățăm fetele că ar trebui sa aibă ambiție – dar nu prea multă, să aibă succes – dar nu prea mult, altfel bărbații s-ar putea simți atacați“. În discursul său clasic, “We should all be feminists“, susținut în cadrul TEDxTalk în 2012, care a generat o conversație mondială despre feminism, Adichie ne cere să începem să visăm și să plănuim o lume diferită, mai justă, în care bărbații și femeile sunt mai fericiți și mai sinceri cu sine.
Pasaje din acest discurs au fost folosite de celebra Beyoncé pentru hit-ul anului 2013, “Flawless”.

. Forumul Stockholm privind egalitatea de șanse între femei și bărbați

Stockholm Forum on Gender Equality: eforturi globale pentru o lume egală între sexe

Lideri din întreaga lume vor fi prezenți la Stockholm, în perioada 15-17 aprilie, pentru a dezbate eforturile internaționale depuse referitor la egalitatea de gen. Forumul Stockholm privind egalitatea de șanse între femei și bărbați reunește sute de reprezentanți cheie din organizații ale societății civile, guverne, mediul de afaceri privat și mediul academic din întreaga lume

Scopul manifestării organizate de Ministerul Afacerilor Externe și Institutul Suedez, în cooperare cu Agenția Suedeză pentru Dezvoltare Internațională pentru Dezvoltare (Sida) și Academia Folke Bernadotte (FBA), este de a găsi soluții, de a lua noi inițiative și de a consolida cooperarea în lupta internațională pentru egalitatea de gen. Întâlnirea se va concentra pe chestiuni critice legate de drepturile omului și ale femeilor, în special.

Conferința are loc într-un moment decisiv, spun organizatorii. În pofida unor progrese, inegalitatea și discriminarea fetelor și a femeilor rămâne una dintre cele mai mari provocări în domeniul drepturilor omului din perioada actuală. Forumul mobilizează forțele pentru a atinge obiectivele globale stabilite în cadrul Agendei 2030 și se va concentra asupra problemelor critice legate de drepturile femeilor și fetelor, de reprezentare și de accesul femeilor și fetelor la resursele globale.

La întâlnire sunt așteptați aproximativ 500 de participanți din întreaga lume. În cadrul forumului, participanții vor identifica cele mai mari provocări pentru societate, precum și soluțiile posibile în lupta pentru egalitatea de gen. Lucrările forumului vor avea loc într-un spirit de colaborare, folosindu-se forța și impulsul Obiectivelor Globale enunțate de ONU, care a enunțat faptul că egalitatea de gen este esențială pentru asigurarea dezvoltării durabile a omenirii, a păcii și a securității mondiale.

oboseala pixabay

De ce sunt atât de obosită?

Îți vine greu să te scoli dimineața? În mijlocul zilei te simți de parcă tocmai te-ai lovit de un zid? Adormi pe canapea în primele  zece minute după ce te-ai așezat să te uiți la un film?

Acum, la început de primăvară, este normal ca, din când în când, să fii un pic mai obosită sau suprasolicitată – dar este oare normal să te simți stoarsă de puteri tot timpul?  Dr. Seema Marwaha, specialist în medicină generală, răspunde la câteva dintre cele mai frecvente întrebări despre oboseală – la care, cel mai probabil, ai fost mult prea obosită pentru a căuta singură răspunsuri!

În mijlocul zilei, cad răpusă de somn

Dacă ți-ai băut porția de cafeină dimineața, efectul ei se va estompa imediat după ora amiezei. În plus, digestia mesei de prânz îl aduce automat pe moș Ene pe la gene. Dacă ai o slujbă de birou, faptul că stai pe scaun mai toată ziua imprimă organismului tendința să își activeze „modulul” de conservare a energiei. În plus, după-amiaza, corpul nostru începe de asemenea să elibereze impulsuri mici de hormoni de somn.

Oboseala mea poate avea cauze medicale?  

Da, oboseala poate fi un simptom prezent într-o serie de afecțiuni medicale – cum ar fi anemia , diabetul, tulburările tiroidiene, menopauza sau apneea în somn. Medicul tău este singurul capabil să te ajute în diagnosticarea acestor simptome. De asemenea, tot acesta poate să identifice primele semne de depresie sau anxietate. Dacă mai prezinți și alte simptome, pe lângă faptul că te simți obosită – cum ar fi perioade în care iei sau pierzi în greutate, căderea părului, modificarea obiceiurilor intestinale sau setea – există mai multe șanse ca oboseala ta să aibă un motiv medical.

Pot fi și alte cauze, legate de stilul de viață? Am făcut oare alegeri greșite, legat de acesta?

Prima întrebare pe care ați trebui să ți-o pui este: am destulă grijă de corpul meu? Există trei piloni principali ai sănătății – somn, dietă și exerciții fizice. Toate aceste laturi sunt legate una de cealaltă.

Adulții au nevoie, în medie, de 7-9 ore de somn pe noapte. De asemenea, au nevoie de obiceiuri alimentare sănătoase  – respectiv de o dietă echilibrată alcătuită din fructe, legume si proteine ​​slabe, care să asigure combustibilul pe care corpul are nevoie pentru a face față în timpul zilei. Exercițiul fizic regulat te poate ajuta să îți ridici nivelul  de energie în timpul zilei și, de asemenea, te ajută să consumi energie, astfel încât să te poți odihni noaptea. Desigur, dacă nu dormi bine este mai greu să îți impui un regim alimentar sănătos și îți e și mai greu să-ți duci la bun sfârșit programul de sport. Iar cele câteva pahare pe care le bei după cină pot interfera, de asemenea, cu somnul.

Poate avea legătură cu stresul?

Cu siguranță, oboseala poate fi legată sau chiar generată de acumularea de stres în viața cotidiană! Atunci când te simți depășită, copleșită, când primești o veste proastă sau suferi un șoc emoțional – sau chiar atunci când ești afectată de evenimente pozitive cum ar fi mutarea în casă nouă sau căsătoria – toate sunt uriașe generatoare de stres, care pot provoca dezastre în programul de somn și îți pot scurge energia.

Prin urmare, cum pot depăși această stare?

Atunci când simți că nivelul de stres a crescut ar trebui ca, pur și simplu, să îți impui, zilnic, o pauză de 30 de minute – pe care să o folosești ca pe un „timp de decompresie”. Închide toate dispozitivele cu ecran pe care le ai în jur și oprește telefoanele. Unele persoane ascultă, în acest timp, muzică în surdină, calmantă – altele citesc, fac yoga sau sex. În fine, nu contează ce anume faci, atâta timp cât este cu adevărat o pauză!

 

 

Piercing dermal în loc de inel de logodnă

În curând începe sezonul nunților și tot mai multe cupluri se grăbesc să sărbătorească logodna! Dar sunt o mulțime de motive pentru care s-ar putea să nu îți placă să porți un inel de logodnă!

Poate că te-ai speriat când ai auzit povești de groază despre inele care se blochează pe deget, iar purtătorul trebuie să meargă la spital pentru a nu se alege cu degetul tăiat. Sau poate că nu îți place ideea ca inelul să îți alunece de pe deget în timp ce te speli pe mâini. Sau poate că un diamant strălucitor nu este chiar pe gustul tău și ai prefera ceva mai puțin obișnuit. Din fericire, există opțiuni alternative (dincolo de renunțarea la tradiție)!

Dacă în urmă cu ceva timp apăruse moda tatuajelor de logodnă pe inelar, acum însă, ultima fiță o constituie piercing-ul pe deget! Da, ne imaginăm cât de dureros ar putea fi dar, hei, cu toții suntem dispuși să facem lucruri ciudate și minunate din dragoste. Din fericire, tendința are o mulțime de opțiuni de personalizare, astfel încât oricine are un pic de fantezie poate renunța la banalul inel în favoarea unui piercing: unii optează pentru diamante, alții primesc puncte strălucitoare, iar alții optează pentru inele elaborate. Pentru a fi clar, piercing-ul nu este unul clasic, ce străpunge degetul ci se utilizează un piercing dermic, cu o placă plană care se implantează sub piele și o bijuterie vizibilă pe suprafața pielii. O dată ce au fost făcute, se pot îndepărta doar de către profesioniști sau chirurgical, deoarece bijuteria este făcută astfel încât să devină o parte a corpului.

Există și riscuri, firește. La o căutare rapidă pe Instagram veți găsi atât povești fericite, dar și mărturii despre piercing-uri de logodnă finalizate nefericit cu rupturi ale pielii. Experții  avertizează că plasarea bijuteriei este absolut crucială. Prea adâncă, și pielea poate crește peste piercing! Pe de altă parte,  un piercing care nu este destul de adânc se va mișca, va leza pielea și va putea cauza accidente. Plus că fiecare operațiune de acest gen vine cu pericolul unei infecții: chiar și cel mai delicat implant poate infecta locul, dacă nu există și o igienă corectă, iar mâna este foarte expusă la astfel de riscuri. Umflarea degetului, înroșirea pielii sau acumularea de secreții sunt doar câteva semne ale infecției.