Lucien Clergue este un nume care probabil nu spune nimic celor mai mulți dintre noi. Asta dacă nu cumva sîntem pasionați de fotografie, de fotografia de artă, de marii fotografi ai lumii. Așa că astăzi vorbim un pic despre acest artist – un mare fotograf, primul ales în Academia de Arte Frumoase din Paris, dar și un om cu o viață extrem de bogată.
Născut în 1934, în Franța, nu avea încă 20 de ani cînd îl cunoaște pe Picasso, care îi apreciază din primul moment fotografiile. Prietenia dintre cei doi va dura peste 20 de ani, pînă la moartea lui Picasso. Picasso este și nașul de botez al unei dintre fiicele lui Clergue, iar Clergue va scrie o carte care se numește Picasso, My Friend. Este unul dintre cei mai importanți artiști ai generației sale, un apropiat al lui Salvador Dali și al lui Jean Cocteau.
De-a lungul unei cariere întinse pe multe decenii (moare în 2014, în Franța), are peste 100 de expoziții personale, iar lucrările sale sînt astăzi în numeroase muzee și colecții personale din întreaga lume. S-a ocupat de o varietate de subiecte – de la Saltimbacii, serie în care surpinde țiganii din sudul Franței, la fotografii ale lui Jean Cocteau, astăzi expuse la Muzeul Cocteau din Franța, de la peisaje la nuduri, ambele la fel de faimoase.
În 1979, primește titlul de Doctor în Fotografie la Universitatea din Provence, Marsilia, cu o lucrare intitulată Limbajul nisipurilor – este o lucrare care cuprinde doar imagini, fără absolut nici un cuvînt, cu excepția prefaței semnate de Roland Barthes, semiotician la fel de mare ca și fotograful care pictează imagini cu lumina.
Însă cu adevărat excepționale sînt nudurile de femei, în alb și negru, făcute pe plajele din regiunea natală. Puteţi vedea mai multe nuduri aici.

Pentru pasionați, găsiți pe amazon.com (clic aici) o carte despre tehnicile de realizare ale unor astfel de fotografii:

Iar pentru cei care vor să vadă mai mult, vă puteți delecta cu selecții din portofoliul acestui mare artist fotograf pe site-ul fiicei sale, Anne Clergue (clic aici):

Toată lumea a auzit de Kama Sutra, dar există o lucrare similară și în Europa, venită din Renașterea Italiană – ”I modi” este titlul în italiană sau ”Căile”, mai este numită și ”Cele 16 plăceri” sau, în latină, ”De omnibus Veneris Schematibus”. Cartea este un document poate unic în perioada Renașterii și cuprinde 16 desene explicite, cu 16 poziții sexuale diferite.

Autorul desenelor inițiale este Giulio Romano, elev al lui Rafael. Acesta a creat în anii 1520 seria celor 16 desene – o adevărată enciclopedie vizuală cu copularea între bărbat și femeie.

Înainte de a părăsi Roma, pentru a deveni pictorul și arhitectul ducilor de Gonzaga din Mantua, Giulio Romano i-a dat schițele unui gravor, pe numele lui Marcantonio Raimondi. Nu e clar dacă Raimondi le-a tipărit din proprie inițiativă sau la rugămintea lui Romano, supărat pe Papa Clement al VII-lea, care nu îi plătise lucrări realizate la Vatican.

În orice caz, tipărirea lor va duce la necazuri – mai puțin pentru autor, întrucît s-a considerat că nu le-a făcut pentru uz public, cît pentru tipograf, care a fost trimis la închisoare. Printre cei care au cerut eliberarea lui Raimondi din închisoare s-a numărat și un scriitor, Pietro Arentino, care, ca să își arate sprijinul, a scris o serie de sonete menită să însoțească o nouă ediție tip gravură a imaginilor licențioase. Se pare că aceasta este ediția care a devenit, în termenii de azi, un best-seller european.

Ca o paranteză, Giulio Romano este singurul artist al renașterii al cărui nume apare în piesa ”Poveste de iarnă” a lui Shakespeare. Cum de știa Shakespeare de el? Poate pentru că la curtea Angliei circulau copii ale desenelor lui Romano.

Ultimele fragmente păstrate din ediția originală a lucrării I Modi pot fi văzute la British Museum.  Sau puteți cumpăra cartea de pe amazon.com, doar că are un preț cam piperat.