Mii de trupuri goale transformate în artă

Spencer Tunick este un domn fotograf care de 20 de ani face fotografii cu nuduri. Doar că el nu fotografiază nuduri individuale, ci creează forme și simboluri cu trupuri umane goale. Mii de oameni vin când își anunță proiectele și participă complet dezbrăcați la proiectele sale foto.

Fotografiile lui nu sunt însă doar trupuri goale. Obiectivul este de a crea noi forme, care se suprapun sau de transformă în mediul în care sunt fotografiate, din practic altceva.

Următorul proiect va avea loc pe 9 iulie, în orașul Hull din Anglia, un oraș cu circa 250.000 de locuitori, cam de dimensiunea Sibiului. Rezultatul va fi dezvăluit însă abia anul viitor, în 2017, când Hull va fi Orașul Cultural al Marii Britanii.

Tema proiectului foto este marea – Sea of Hull. Prin urmare, participanții nu vor fi fotografiați pur și simplu nud, ci vor fi pictați și machiați, astfel încât trupurile lor să aibă diferitele culori ale mării și să creeze diferite forme.

Domnul Tunick nu este la prima experiență de acest fel, cum spuneam, se ocupă cu așa ceva de 20 de ani și are în portofoliu peste 90 de proiecte create cu trupuri umane, peste tot în lume – la Opera din Sydney, la Place des Arts din Montreal, în Mexico Ciy sau în Muenchen.

Iată câteva imagini. Dacă vă inspiră și vreți să mergeți în Anglia, să fiți parte din proiect, rețineți data: 9 iulie, orașul Hull.

 

Spencer Tunick, Flanders 2 (Gaasbeek Castle, Belgium), 2011.

 

 

Parfum de femeie dansând tango

S-a spus despre tango că este un dans al trupurilor și al inimilor. Că este senzualitatea care capătă formă. Că este modul în care poți experimenta sute de lumi diferite și intimități diferite. Că, deși este un dans în care bărbatul propune și femeia acceptă sau nu să urmeze mișcarea, bărbatul care conduce nu are rolul principal. Că este despre improvizație și luptă și alegeri.

De la dansul din cartierele sărace din Buenos Aires și Montevideo, tangoul a ajuns astăzi pe lista Patrimoniului Imaterial UNESCO și are atât de multe subgenuri că te poți întreba care e ăla original. Poate cel pe care îl vezi la Buenos Aires? Sau cel care rezonează cel mai bine cu tine?

Pentru astăzi, un fragment dintr-un film celebru: Parfum de femeie, scena cu Al Pacino dansând tango.

 

Women before 10 AM

Veronique Vial este fotografă franțuzoaică, faimoasă pentru că a lucrat cu celebrități, dar și pentru munca ei cu Cirque du Soleil. Ei bine, această doamnă are și două cărți puțin diferite – Women before 10 a.m. (Femeile înainte de 10 dimineața) și Men before 10 (Bărbații înainte de 10) – în care surprinde chipuri de oameni abia treziți sau treziți de puțin timp din somn.
Conștient sau nu, ne gândim probabil că bărbații arată dimineața mai bine decât femeile. Poate pentru că suntem obișnuiți ca femeile să fie aranjate, machiate, îngrijite, parfumate și bărbații mai puțin?
Cum arată, deci, o femeie dimineața? Veronique Vial ne arată niște portrete realizate fără machiaj, fără lumini suplimentare, fără asistenți de studio. Niște portrete realizate dimineața unor femei care, întâmplător, sunt și celebre.

Angie Everhart

Angie Everhart

Gina Gershon

Gina Gershon

Amanda de Cadenet

Amanda de Cadenet

Reese Witherspoon

Reese Witherspoon

Sigourney Weaver

Sigourney Weaver

Stefanie Smith

Stefanie Smith

Patricia Arquette

Patricia Arquette

Rosanna Arquette

Rosanna Arquette

Georgina Cates

Georgina Cates

Mia Kirshner

Mia Kirshner

Claire Forlani

Claire Forlani

Angelina Jolie

Angelina Jolie

Julianne Moore

Julianne Moore

Daryl Hannah

Daryl Hannah

Winona Ryder

Winona Ryder

Ann Cusack

Ann Cusack

Sofia Coppola

Sofia Coppola

Milla Jovovich

Milla Jovovich

Ione Skye

Ione Skye

Demi Moore

Demi Moore

Jennifer Beals

Jennifer Beals

Tatjana Patitz

Tatjana Patitz

Bucurați-vă de fotografiile ei aici

Mai multe proiecte ale acestei fotografe puteți vedea aici:

Despre cartea Femeile înainte de 10 dimineața puteți citi aici:

De câte feluri poate fi intimitatea?

Poate ați auzit de Magnum, agenția de fotografie înființată după al doilea război mondial de patru dintre cei mai mari fotografi ai lumii: Robert Capa, Henri Cartier-Bresson, George Rodger and David “Chim” Seymour. Dacă nu ați auzit, iată o ocazie să vedeți o selecție de fotografii a căror temă comună este intimitatea. Dar intimitatea declinată, privită și înțeleasă într-o multitudine de feluri: intimitatea cuplurilor care se întâlnesc și se sărută în public, intimitatea creată între om și spațiul în care trăiește, intimitatea unei fetițe care se joacă singură sub niște felinare aprinse, intimitatea de la o școală de sex din Tokyo.

INDIA. Mumbai. 2006. O fetiță se joacă în Laxmi Chawl, un cartier din Dharavi. Micile becuri sunt atârnate pentru o nuntă de cartier.

 

USA. Florida. 2010. Hitchhikers going to New Orleans.

USA. Florida. 2010. Autostopişti mergând la New Orleans.

 

USA. Coney Island. The aquarium. Watching a beluga. 1987.

USA. Coney Island. Acvariul. Urmărind o balenă beluga. 1987.

 

USA. New Jersey. 1983. Downtown Manhattan with World Trade Center towers, seen from

USA. New Jersey. 1983. Centrul Manhattan-ului cu cele două turnuri World Trade Center văzut de pe “aleea îndrăgostiţilor” din New Jersey.

 

JAPAN. Tokyo. Young man learns latest techniques at a Sex School. 1983.

JAPAN. Tokyo. Un tânăr învaţă cele mai noi tehnici la Sex School. 1983.

 

USA. Brooklyn, NY. 2012. A nude man and a girl on a rocking horse spend time on a Williamsburg roof as a storm approaches.

USA. Brooklyn, NY. 2012. Un bărbat gol şi o fată pe un balansoar îşi petrec timpul pe acoperişul Williamsburg înaine să vină furtuna.

Pentru voi ce este intimitatea? Și de câte feluri este întimitatea?
Sursă foto:  http://www.featureshoot.com/2015/11/magnum-photographers-reveal-their-most-intimate-photographs/

Nuduri pe plajă – fotografii pictate cu lumina

Lucien Clergue este un nume care probabil nu spune nimic celor mai mulți dintre noi. Asta dacă nu cumva sîntem pasionați de fotografie, de fotografia de artă, de marii fotografi ai lumii. Așa că astăzi vorbim un pic despre acest artist – un mare fotograf, primul ales în Academia de Arte Frumoase din Paris, dar și un om cu o viață extrem de bogată.
Născut în 1934, în Franța, nu avea încă 20 de ani cînd îl cunoaște pe Picasso, care îi apreciază din primul moment fotografiile. Prietenia dintre cei doi va dura peste 20 de ani, pînă la moartea lui Picasso. Picasso este și nașul de botez al unei dintre fiicele lui Clergue, iar Clergue va scrie o carte care se numește Picasso, My Friend. Este unul dintre cei mai importanți artiști ai generației sale, un apropiat al lui Salvador Dali și al lui Jean Cocteau.
De-a lungul unei cariere întinse pe multe decenii (moare în 2014, în Franța), are peste 100 de expoziții personale, iar lucrările sale sînt astăzi în numeroase muzee și colecții personale din întreaga lume. S-a ocupat de o varietate de subiecte – de la Saltimbacii, serie în care surpinde țiganii din sudul Franței, la fotografii ale lui Jean Cocteau, astăzi expuse la Muzeul Cocteau din Franța, de la peisaje la nuduri, ambele la fel de faimoase.
În 1979, primește titlul de Doctor în Fotografie la Universitatea din Provence, Marsilia, cu o lucrare intitulată Limbajul nisipurilor – este o lucrare care cuprinde doar imagini, fără absolut nici un cuvînt, cu excepția prefaței semnate de Roland Barthes, semiotician la fel de mare ca și fotograful care pictează imagini cu lumina.
Însă cu adevărat excepționale sînt nudurile de femei, în alb și negru, făcute pe plajele din regiunea natală. Puteţi vedea mai multe nuduri aici.

lucien5 lucien4 lucien3 lucien2 lucien1
Pentru pasionați, găsiți pe amazon.com (clic aici) o carte despre tehnicile de realizare ale unor astfel de fotografii:

lucien6
Iar pentru cei care vor să vadă mai mult, vă puteți delecta cu selecții din portofoliul acestui mare artist fotograf pe site-ul fiicei sale, Anne Clergue (clic aici):

lucien7

 

Kama Sutra europeană

Toată lumea a auzit de Kama Sutra, dar există o lucrare similară și în Europa, venită din Renașterea Italiană – ”I modi” este titlul în italiană sau ”Căile”, mai este numită și ”Cele 16 plăceri” sau, în latină, ”De omnibus Veneris Schematibus”. Cartea este un document poate unic în perioada Renașterii și cuprinde 16 desene explicite, cu 16 poziții sexuale diferite.

Autorul desenelor inițiale este Giulio Romano, elev al lui Rafael. Acesta a creat în anii 1520 seria celor 16 desene – o adevărată enciclopedie vizuală cu copularea între bărbat și femeie.

Înainte de a părăsi Roma, pentru a deveni pictorul și arhitectul ducilor de Gonzaga din Mantua, Giulio Romano i-a dat schițele unui gravor, pe numele lui Marcantonio Raimondi. Nu e clar dacă Raimondi le-a tipărit din proprie inițiativă sau la rugămintea lui Romano, supărat pe Papa Clement al VII-lea, care nu îi plătise lucrări realizate la Vatican.

În orice caz, tipărirea lor va duce la necazuri – mai puțin pentru autor, întrucît s-a considerat că nu le-a făcut pentru uz public, cît pentru tipograf, care a fost trimis la închisoare. Printre cei care au cerut eliberarea lui Raimondi din închisoare s-a numărat și un scriitor, Pietro Arentino, care, ca să își arate sprijinul, a scris o serie de sonete menită să însoțească o nouă ediție tip gravură a imaginilor licențioase. Se pare că aceasta este ediția care a devenit, în termenii de azi, un best-seller european.

Ca o paranteză, Giulio Romano este singurul artist al renașterii al cărui nume apare în piesa ”Poveste de iarnă” a lui Shakespeare. Cum de știa Shakespeare de el? Poate pentru că la curtea Angliei circulau copii ale desenelor lui Romano.

Ultimele fragmente păstrate din ediția originală a lucrării I Modi pot fi văzute la British Museum.  Sau puteți cumpăra cartea de pe amazon.com, doar că are un preț cam piperat.

Venus din Urbino – un tablou menit sa educe o sotie

La inceputul sec. al XVI-lea, Venetia era un oras de negustori poligloti, de cautatori de faima si avere, de refugiati si, prin urmare, cu o neobisnuita libertate de expresie. Libertatea sexuala era de la sine inteleasa. Pictorii – care aveau adesea comenzi de la bogatii orasului – cautau mereu noi forme de exprimare artistica. Titian a fost printre primii care a folosit un model viu si care a pictat femei goale, intinse pe pat, asa cum este si pictura de azi, Venus din Urbino.

Tabloul a fost comandat de Ducele de Urbino, din familia Della Rovere, una dintre cele mai puternice si bogate familii din istoria Italiei, pentru foarte tinara sa sotie. Tabloul este o alegorie a casatoriei si era menit sa o educe pe tinara cu privire la casatorie, erotism, fidelitate, maternitate.

Erotismul evident al picturii vine din modul senzual in care este prezentata zeita iubirii, care se uita direct catre privitor, nu isi ascunde privire, ci parca il invita sa ii remarce frumusetea.

Modelul care a pozat pentru acest tablou a fost una dintre curtezanele faimoase ale Venetiei, Angela del Moro, buna prietena cu pictorul, cei doi luind adesea cina impreuna – pictorului ii placea mult compania femeilor. Del Moro nu era doar foarte cunoscuta, ci si una dintre cele mai bine platite, fiind faimoasa pentru ca refuza sa mimeze orgasmul.

Venus este zeita frumusetii, a iubirii si a sexualitatii la romani. La vechii greci, numele ei era Afrodita. Atit in panteonul grec, cit si in cel roman, este una dintre zeitele importante, iar in secolele ce au urmat epocii romane, regasim imaginea lui Venus in multe opere de arta.

Tabloul, unul dintre cele mai cunoscute ale lui Titian, poate fi admirat astazi la celebrele Galerii Uffizi din Florenta. Pictorul, unul dintre cei mai importanti ai Renasterii, era numit de contemporani ”soare intre stele”. Daca ar fi sa facem o comparatie simplista, pentru picture este cam ce e Shakespeare in literatura, inspirindu-i pe multi alti mari pictori care i-au urmat – Rubens, Velazquez, Rembrandt sau Van Dyck. Desi a pictat mult in biserici sau tablouri cu teme religioase, a fost si pictor de casa pentru papi, regi, imparati si nobili italieni, iar in picturile pentru acestia Titian surprinde o lume a naturii, a placerii, a erotismului chiar.

 

Cele doua Maja

Maja goala si Maja imbracata, acestea sint cele doua Maja pictate de unul dintre maestrii picturii spaniole, Francisco Goya.

 

Maja goala

Maja goala este una dintre capodoperele lui Goya. Pictura, care emana o senzualitate rar intilnita, a fost realizata la comanda ducesei de Alba, iar ulterior a fost oferita cadou lui Manuel Godoy, premierul Spaniei. Tabloul a fost expus intr-un cabinet privat alaturi de alte nuduri, inclusiv Toaleta lui Venus, a lui Velasquez. De altfel s-a si spus ca Goya a pictat tabloul ca o replica la tabloul lui Velasquez, de asemenea in proprietatea ducesei.

De ce este totusi atit de faimoasa aceasta Maja goala? In pictura spaniola exista foarte putine nuduri. Motivul este destul de simplu: biserca catolica si monarhia spaniola le considera obscene, uneori cerind chiar sa fie distruse. Mai mult decit atit, nu doar ca este unul dintre putinele nuduri din picture spaniola, dar este unul foarte provocator, cu goliciunea afisata fara jena, cu o senzualitate clara si directa. Este portretul unei femei goale, care sta tolanita pe niste perne, dar imaginea este frontala, subiectul isi priveste privitorul. In fine, este o pictura in care se vede parul pubian al unei femei care nu este prostituata.

De-a lungul vremii, multi s-au intrebat cine este femeia. Unii au presupus ca este chiar ducesa de Alba, protectoarea lui Goya, poate si amanta sa, altii ca ar fi vorba de una dintre amantele premierului Godoy, cunoscut ca afemeiat, iar altii ca ar fi pur si simplu un model angajat. Specialistii remarca totusi ca Goya pare ca incearca sa ascunda identitatea femeii, pictindu-i fata ca si cind ar fi o masca ce nu face parte din corp.

 

Maja imbracata

P00741A01NF2008 001

Maja imbracata face pereche cu Maja goala – chiar si dimensiunea este identica -, dar este cert ca a fost pictata niste ani mai tirziu, probabil la comanda lui Manuel Godoy. Specialistii spun ca acest tablou este pictat diferit, mai mult, pare ca a fost pictat in graba – canapeaua si asternuturile arata diferit, dar si unghiul pare a fi modificat.

Maja goala a fost realizata probabil pe la 1799-1800. Maja imbracata a fost pictata niste ani mai tirziu, dupa 1800.

Premierul Manuel Godoy, desi avea relatii foarte bune cu familia regala, nu era foarte iubit. Din cabinetul sau privat a confiscat Inchizitia spaniola nudurile care il vor aduce in fata tribunalului, unde i s-a cerut sa marturiseasca cine sint artistii care au realizat acele opera atit de indecente.

Goya ajunge astfel si el in fata Inchizitiei spaniole, care l-a convocat ca sa spuna daca el a pictat tabloul, de ce l-a pictat si pentru cine. Raspunsurile lui Goya nu au ramas consemnate. Se spune ca ar fi declarat ca s-a inspirit din seria Danae a lui Titian si din tabloul Venus al lui Velazquez, amindoi pictori apreciati de biserica, scapind astfel de acuzatii. E drept ca si Inchizitia nu mai era ce fusese odata.

 

 

Goya este considerat cel mai mare pictor de la finalul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea. S-a spus despre el ca este ultimul dintre Vechii Maesti sau primul dintre maestii moderni. A fost pictor de curte, deci a pictat numeroase portrete ale familiei regale si ale aristocratiei spaniole.