Momente suspendate în timp

Începem azi o rubrică pe care am numit-o ”Momente suspendate în timp” unde ne-am propus să adunăm povestiri ale unor iubiri care v-au marcat, ale unor momente magice, ale unor fluturi în stomac la care vă gîndiți zîmbind, ale unor clipe de nebunie cînd ați cedat unor pulsiuni venite din străfundul ovarelor.

Dacă ai și tu o poveste despre momente de iubire, scrie-ne la contact@punctulpeg.ro.

Îmblînzitorul de cai a plecat spre munții lui de suflet, iar ea, dintr-un impuls de moment, s-a urcat în mașină și a plecat spre el. S-au întîlnit la poale, au rîs, au tăcut, au urcat pe munte, s-au oprit în pădure și au privit unduirile copacilor și au ascultat foșnetul frunzelor. El i-a scris poezii pe o bucățică de hîrtie și ea a pus-o cu grijă în portofel. S-au întîlnit cu un bătrîn muntean care avea un cal alb și care le-a povestit cum ascultă cerbii bocănind noaptea și cum nu poate trăi în vale, fără cerbi și fără bocănit și fără sunetele muntelui. Cînd a căzut noaptea s-au întors la mașini și el a luat-o în brațe și a sărutat-o și ea s-a gîndit o fracțiune de secundă în care parte să o apuce în răscrucea momentului și în aceeași fracțiune a decis să lase ziua să se încheie perfect și a răspuns la sărut și s-a ghemuit în brațele lui și în noapte. Peste o vreme magia a trecut, a rămas momentul acela perfect suspendat în timp și spațiu.

Leave a Comment